Neputință, nechibzuință

Au înghețat cireșii,
Merii și perii sunt îngenuncheați,
Viermii nesătui au dat iama și prin gutui.
Cioburi de vise stau întinse pe podele,
Oale și ulcele a devenit dreptatea,
Răutatea stă la pândă ca o cobră uriașă.

Sunt închise ferestrele spre cer,
Timpul e tot efemer,
Iarna îmbrăcată în rochie albă
Ne pune-n fiecare an
O salbă de lacrimi pe grumaz.

Gaz pe foc se toarnă destul,
Vântul rece suflă ca nebunul,
Taifunul e aproape,
Ne trec ape, ne curg sudori,
Simțim fiori reci pe spinare.

Pe unii-i doare în cot 
De suferințele altora,
Ceața groasă, ca o cortină 
De catifea
Acoperă ochii și inimile
Celor care se cred zmei, zei,
Mici dumnezei...

Sania cu zurgălăi e defectă,
Lumea e imperfectă,
Experimente în eprubetă 
Se fac zi de zi,
Se nasc o grămadă de copii 
Cu anomalii.

Sorțile ni-s pecetluite,
Viețile mult prea chinuite,
Sentimentele frumoase
Stau ghemuite într-un colț,
Câte un glonț cu piper
Sare din greșeală 
Din câte-un revolver.

Porțile de fier au ruginit,
Unii oameni s-au țicnit,
Alții se hrănesc doar cu minciuni,
Trandafirii au prea mulți spini,
Câmpiile cândva mănoase
Sunt năpădite de mărăcini.

Haitele de câini latră și mușcă
Când ies afară din cușcă,
Vorbele rele țâșnesc ca din pușcă,
Ca o morișcă e gura unora,
Tăcerea e ca mierea, dar nu mereu,
Speranțele sunt plecate în turneu,
S-a ajuns la apogeu...

Dumnezeu nu mai e ce a fost,
Degeaba se ține post, 
Se fac rugăciuni
De cei ce-și spun ortodoxi,
Dar care sunt sută la sută păgâni.

Putreziciuni, tăciuni,
Zac prin văgăuni de suflete,
Urâte-s inimile-n care
Nu găsești raze de soare
Sau oaze de iubire... !

Dezamăgire, neîmplinire,
Simt toți cei care
Nu știu ce-nseamnă eliberare
De sub jugul urii,
Muma pădurii îi îndeamnă
La lucruri care se condamnă.

Toamnă, iarnă, primăvară, vară,
Anotimpuri în care nesiguranța
Ne împresoară,
Apă amară a devenit 
Stropul dulce de vin
Cu care trebuie să ne împărtășim.
Neîncrederea dărâmă 
Orice credință
Când nu există dorință 
Sau străduință;
Unde-i nepăsare, nechibzuință,
Totul se duce de râpă, 
Trece în neființă.


Autor✍ Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri