Dor de tine

În prag de seară, când răsare luna,
Se dezlănțuie furtuna,
Amintiri vechi ies la lumină,
Stele îmbrăcate în mătase fină
Se plimbă de la Nord la Sud;

Parcă aud glasu-ți dulce cum mă cheamă,
Scot fotografia cu noi doi din ramă,
Îți dau un pupic pe botic
Ca și cum aș pune o bezea pe-un plic.

Adorm cu tine în gând spre dimineață
Când rândunica cea fâșneață,
Prietena-mi sinceră, nu hoață,
Își face apariția la geam.

Parcă ieri eram copii,
Nu ne temeam de iernile geroase, argintii,
Ne bucuram de țurțurii de gheață
Și de bulgării de zăpadă, ca de jucării.

Azi nu mai e nimic la fel,
Timpul trece în grabă,
N-are treabă cu nimeni,
Nu-i pasă de nimic...
I-aș da c-un polonic în cap câteodată,
Dar nu e vina lui că viața ne este limitată!

Mi-e dor de tine mai mult ca niciodată,
Am rupt jumătate din hartă
Doar ca să nu mai văd distanța dintre noi,
Dar știu că te vei întoarce înapoi
Odată cu primăvara.

Iubirea e comoara sufletelor noastre,
Sentimentele profunde, frumoase, 
Nu vor păli ca florile din glastre,
Mai avem multe bucurii de împărțit,
Povestea noastră va avea final fericit.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite