Flăcări mistuitoare

Cu inima-mi plină de dor,
Pe aripi de vise ușor
Spre tine adesea zbor,
Iubitul meu prințișor
Cu chip blând, frumos;

Ești ca un câine credincios,
Când cad, mă ridici de jos,
Nu te-am ținut, n-am să te țin în lesă,
Căci faci de bunăvoie tot ce faci.

Îmi placi când taci și când vorbești,
Cerul se înseninează când îmi zâmbești,
De partea dreptății mereu ești,
Ca și mine, minciuna o urăști,
Niciodat' nu ocolești adevărul,
Întotdeauna spui ce gândești.

Ca un astru strălucești
În cărțile-mi cu poezii și cu povești,
Doțintele toate mi le împlinești,
Când îți pui capul pe umărul meu
Mă liniștesc instantaneu,
Uit de tot ce-i rău;

În ochii tăi ca două văpăi
Se oglindesc în noapte ochii mei,
Șoaptele tale de iubire
Îmi sunt plutire spre Infinit;
Ești tot ce mi-am dorit
De-aceea ți-am dăruit inima-mi mare
În care ard flăcări de iubire mistuitoare.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii