În rafale

Plouă în rafale
Cu șoapte de iubire criminale,
Arme mortale sunt cuvintele
Care acoperă tăcerile...
Durerile dispar într-o clipă
Când fericirea ne ridică
Pe culmi semețe; Eu îți dau binețe,
Tu, cu a ta finețe mă copleșești
Când îmi spui că mă iubești.
Zidurile îndoielilor se dărâmă
Când mâna-ți stângă tremurândă
Atinge mâna dreaptă a mea
Și gura-ți flămândă
Se lipește de gura însetată a mea;
Aș vrea să stăm așa o veșnicie,
Sau măcar o sută, o mie de ani,
Să fim ca doi arbori seculari, nu riverani!
Ce mult mi-ar plăcea să fim iar puștani,
Să ne iubim cu foc mereu,
Să plecăm împreună în orice turneu,
Nimic rău să nu se întâmple pe parcurs,
Să izbucnim în plâns de bucurie
Când arde dragostea în noi ca o făclie!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori