Săgeata iubirii

În fiecare zi, vorbesc cu mine despre tine,
Îmi spun că totul e perfect, nu bine;
Idei multe, nu puține, îmi vin în minte
Când îmi aduc aminte 

De castanii desfrunziți,
De ochii tăi frumoși, cuminți,
De porumbeii zgribuliți
Sub crengile umede ale unui tei,
De îndrăgostiții care se plimbau
Prin parc, pe vechile alei,
La sfârșitul toamnei arămii
Cu ploi sidefii, cu lacrimi rozalii,
Cu parfum de nostalgii.

În fiecare noapte,
Dezleg cuvinte încrucișate,
Îmi fuge mintea la buzele-ți roșii
Ca cireșele coapte... Mă uit la ceas
Din jumătate în jumătate de oră,
Gust câte-un strop de miere polifloră,
Eros mă invită ca de-obicei la horă
Și eu dansez ca o nebună
Cu gândul la razele argintii de lună
Pe care-adesea le priveam împreună.
Ce mult mă bucur
Că în lumea viselor nu e furtună!
N-am să scot săgeata iubirii
Din inima-mi caldă și bună,
Căci știu că ai să vii iubite
La sfârșit de săptămână!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori