Cantitate sau calitate

Timpul, e cel mai aprig inamic,
Soarta e-ascunsă uneori
În câte-un plic
Fără timbru, fără adresă;
Jucăm în câte-o piesă de teatru,
În câte-un film sau spectacol,
Ne-alegem câte-un rol mai bun
Sau mai prost,
Ne trece viaţa fără rost;
Plătim câte un cost
Care ne doare la buzunare,
Avem mândrie mare,
Tupeu... până la apogeu;

Cam tot mereu dorim mai mult
Uitând de calitate,
Dorim doar cantitate;
Emoţiile ne sunt sofisticate,
Fețele şifonate, frunţile brăzdate,
Creierele prea ocupate,
Inimile debusolate.

Dăm din coate, dăm din cap,
Figurile nu ne-ncap
Într-un sac de rafie,
Mâncăm salvie în sclavie,
Trăim în iluzie sau în prostie;
Mai facem câte-o escrocherie
Sau câte o mârlănie,
Ţinem companie dobitociei,
Mojiciei...

Vindem sau cumpărăm
Totul pe doi lei,
Ura e ca un retevei
Care ne loveşte mişeleşte;
Ulei de peşte, de somon,
Gordon bleu, Andre Rieux,
Sunt specialităţi...
Iubirea, bunătatea, 
Sentimentele frumoase 
Fac parte
Din categoria-Antichităţi.


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii

Drapelul dragostei / Crisastemis

Drapelul dragostei

Tăcerea ta e-atât de-apăsătoare,
Nu-mi mai oferi nicio îmbrăţişare,
De ce oare? S-a rătăcit iubirea
Pe o cărare prea întortocheată?
Ai aruncat trecutul nostru
În marea uitării cea învolburată?
Oricum, ai reuşit să mai închizi
O poartă spre Infinit,
Ai uitat cât ne-am iubit;

Dar azi, tristeţea mea
S-a risipit ca fumul,
Chiar de va veni taifunul
Nu mă voi speria,
Încă mai am putere, pot resista
În faţa oricărei furtuni,
Nu mă voi ascunde 

Prin negre văgăuni
De frica suferinţei,
Flacăra dorinţei încă mai arde,
Voi cumpăra sute de petarde,
Voi flutura mereu
Drapelul dragostei,
Mă voi mai bucura
De zborul miilor de porumbei,
De clipele frumoase
Pe care le voi trăi;
Tu nici nu știi cât te pot iubi!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii

Înjumătăţire

Anii au fugit pe lângă noi,
Lăsându-ne în inimi goi,
În timpurile frumoase
Eram noi doi şi soarele,
Visele, speranţele;
Acum suntem chinuiţi
Şi veşnic obosiţi
De-atâta aşteptare,
Doar semnele de întrebare
Se încăpăţânează tare
Să stea între iubirea
Care se distanţează
Din ce în ce mai mult,
Zgomotul mut
Al ultimului cuvânt
De rămas bun
Stă ca un scut între noi,
Timpul nebun s-a răzvrătit,
Sufletele ni le-a înjumătăţit
Inimile ni le-a despărţit,
Viscolul ne-a dezrădăcinat
De iubirea care ne-a legat.

Suntem trişti şi abătuţi, 
Durerile au fost mai iuţi
De picior, am fost loviţi
Din toate părţile de biciul
Orgoliilor noastre;
Oare mai există şanse
Pentru emoţiile arse
De focul iubirii 
Din care nu mai iese
Nici măcar o dâră de fum?


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Nu mi-e frică de nimic!

Doamne, ploile tale
Sufletul mi-l spală,
Tu mă vindeci de orice boală,
Nu mi-e frică de nimic,
De câte ori cad, pot să mă ridic,
Tu mă ţii de mână
De câte ori în mine e furtună;

Îmi eşti soare cald
Pe cerul de smarald,
Mă ţii în braţe
Când îmi este frig,
Cu tine câştig în fiecare zi
Un minut în plus,
Tu mi-ai pătruns demult
În inima şi-n gând,
Nu Te voi părăsi nicicând!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii

O gură de oxigen

Valuri, voaluri,
Idei, idealuri,
Frânturi de gânduri
Şi amintiri,
Nuferi albi,
Trandafiri roşii
Ca sângele clocotitor,
Un izvor dătător de viaţă,
Fericire, speranţă;

O dimineaţă
Cu miros de flori
Şi prune uscate,
Toamne bogate,
Primăveri înmiresmate,
Veri cu mări albastre,
Valuri albe înspumate,
Ierni cu zăpezi fermecate;

Iubiri adevărate,
Tristeţi îngheţate,
Inimi înflăcărate,
Bucurii, libertate,
Frumuseţe, puritate;

Valuri de plăcere,
O adiere de zefir,
Valuri de căldură,
Voaluri negre peste ură,
Bunătate fără măsură;

Un sărut, o gură de oxigen,
Niciun minut lacrimogen,
Un desen cu fluturi aurii,
Dansuri , balansuri
Vise, iluzii, nebunii.


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii

Semnătura mea, e dragostea

Inima mea te cheamă
Dar tu nu o iei în seamă,
Eu trăiesc o dramă, tu, o comedie,
Tu scrii poveşti, eu câte-o poezie...

Câtă hârtie să mai folosesc?
Ţi-am scris cu lacrimi că te iubesc,
Ştii şi cum mă iscălesc,
Semnătura mea, e dragostea...

Nu îndrăznesc să te urăsc,
Ar fi prea dureros, sufletul meu frumos
S-ar transforma-ntr-un măr găunos,
Dar simt că mi se frânge fiecare os
Când nu eşti lângă mine...

Alerg printre serpentine
Ca să ocolesc senzaţiile
Care mă neliniştesc,
Nu pot să mă stăpânesc
Cu tine-n gând vorbesc,
Îţi spun mereu că te iubesc;

Unde eşti? De cine,
De ce oare te fereşti?
De ce nu-mi mai zâmbeşti ca altădată?
Unde-i iubirea adevărată
Pe care mi-ai promis-o de atâtea ori?

De ce laşi albele ninsori
Să creeze avalanşe?
De ce pui iubirea noastră 

Pe o planşă de modelat? 

Nici plastilina,
Nici eroina din basmul
Nostru preferat nu-ți poate lua locul
În sufletul meu tulburat.
Nimic nu mă mai poate bucura,
Inima mea te vrea,
Locul tău este în ea!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii

Liberul arbitru

A trecut vremea

Părerilor de rău,
În sufletul meu e un hău,
Ţi-am dat mai multă iubire
Decât ţi-ar fi trebuit
În clipele-ţi de rătăcire...

Oare inima ta
Se zbate ca o nebună?
Oare măcar o dată
Pe săptămână
Îţi aminteşti de mine?

Poate-ar fi mai bine
Să te uit,
Am vrut demult
Să fac acest lucru
Dar liberul arbitru
Nu m-a lăsat,
Traficul din mintea mea
A fost cam aglomerat...

Acum, între noi
E prea multă tăcere,
Durere, fiere şi miere,
Sunt multe clipe efemere,
Tainice mistere...

Dar tu
Nu trebuie să mă uiţi,
Iubeşte-mă în continuare
Ca pe o icoană cu sfinţi,
Nu-mi vinde
Iubirea pe doi arginţi!

Uneori visez că eşti cu mine
Şi mă simt atât de bine!
Când seara vine tiptil
Tristeţea se apropie subtil
De inima mea... iarna, vara,
Mi-e totuna fără dragostea ta;

Aş vrea
Să dormim îmbrăţişaţi,
Cu funia dragostei să fim legaţi,
Să nu ne mai despărţim,
Să murim împreună
Cu iubirea noastră nebună;

Ceasul singurătăţii sună:
Ora zece şi un sfert,
Câte un mic regret
Iese la suprafaţă
Încet, încet;

Mă mai păstrezi oare
Măcar în gândul tău?
Colţul sufletului
Unde mă gazduisei
Demult, e cam prăfuit...

Stelele-au pierit
De pe cerul nopţii,
Dar nu-i ceva
Neobişnuit,
Valurile mării
Iubirii noastre
Au dispărut,
Pescărușii au tăcut,
Castelul de nisip
S-a năruit,
Sunt umezi pereţii
Sufletului meu...

Uneori am
Rău de mare,
Nu mai văd
Farul din depărtare,
De fapt, nici
Nu-mi mai pasă,
O poveste prea
Frumoasă
S-a transformat
Într-un coşmar...

Vino iar... ţi-am spus,
Dar n-am să mai repet,
Nu eşti al meu supus,
Nici eu nu-ţi aparţin...
Am să mă odihnesc puţin
La umbra unui nuc bătrân
Apoi am să-mi văd de drum!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii

Încă mai cred

Încă mai cred 

în vise şi-n poveşti,
Cred că tu 

încă mă iubeşti,
Cred în aripile 

îngereşti
Căci atunci 

când mă priveşti
Mă ridici 

în slăvile cereşti;

Încă mai cred
Că-n fiecare zi 

e primăvară
Şi că iubirea 

este floarea rară
Ce nu se va usca 

niciodată,
Încă mai cred 

în dragostea adevărată.


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii