Crisastemis / Tot ce mi-a rămas

Tu eşti Doamne

Tot ce mi-a rămas,

Aud mereu al Tău glas

Care mă îndeamnă

Să nu-mi fie teamă,

Să merg mai departe

Oricât mi-ar fi de greu;

Braţele tale mă cheamă

Să mă adăpostesc

Sub acoperământul Tău Regesc.

Tu Ești Stăpânul
 sufletului meu,

Rază caldă de soare
În inima mea mereu;

Eşti un Astru strălucitor,

Cerul se-ntinde ca un covor

Când Tu păşeşti uşor pe norii de pluș;

În fiecare zi-Ți faci palmele căuş

Şi ne dai să bem din ele Apă Vie,

Tu nu ne ceri chirie 
Pentru că locuim

pe-acest Pământ, 

Duhul Tău Sfânt 

este în noi, 

Copiii buni ai Tăi.

Tu eşti Doamne tot ce mi-a rămas,

Alături de Tine fac în fiecare secundă

Un pas înainte spre viitor,

Cu Tine urc pe Scara Fericirii,

Tu mă fereşti de prăpastia dezamăgirii.

Cu bunătatea-Ți de neegalat 

Ranile toate mi le-ai vindecat,

Când sufletul mi-a fost tulburat

Viața mi-ai înseninat,

Niciodată nu m-ai condamnat 

Când am făcut câte un mic păcat, 

Tot mereu m-ai ajutat;

M-ai învăţat să merg pe drumul drept,

Tu, al lumii Înţelept;

Doamne, Tu eşti tot ce mi-a rămas,

Te preamăresc în fiecare ceas,

Îţi mulţumesc din toată inima,

Tu eşti Lumina mea,

Eşti Viaţa, Adevărul, Dreptatea mea!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis

Din Volumul - Pe aripi de vis

Valurile iubirii / Crisastemis

Valurile mării iubirii

S-au lovit din nou de stânci,

Oceanele nefericirii sunt astăzi

Din ce în ce mai adânci;

Ai vrut să-mi arunci dorul

Peste văi şi lunci... ai reuşit,

Te-ai folosit de un clişeu învechit

Ca să-mi cucereşti sufletul betegit;

Ai spus că vii, dar n-ai venit,

Te-ai rătăcit între timpul prezent

Şi cel trecut... Jurământul făcut 

Demult nu mai contează,

O nouă iubire se furişează 

în mintea ta, în inima-ţi 

Care cândva a fost un sloi de gheaţă...

Acum te foloseşti de ignoranţă

Ca de o armă de atac,

Dar eu nu contraatac,

Am să stau în banca mea

Ca o elevă care şi-a învăţat lecţia;

Mai târziu vei regreta,

Îți vei da seama 

Că dragostea nu e un joc, 

Nici un foc pe care-l 

Poţi stinge când vrei,

Îţi vor fi anii grei, viaţa un calvar,

Timpul va trece-ncet, ca un car mortuar

De care vei vrea să scapi, 

Vei dori să sapi o groapă

 În care să te ascunzi,

Ai să te scufunzi până la gât, 

În visul urât și înşelător,

Îţi va fi dor de o iubire adevărată, 

Vei căuta o poartă descuiată

În inima mea, 
Dar nu vei mai putea intra

Nici măcar pe fereastra spartă 

A sufletului meu

Pe care l-ai rănit atât de rău!

Toate drepturile

rezervate © Crisastemis

Din Volumul 
 Între dragoste și ură 

Pe aripi de vis / Crisastemis

Pe aripi de vis, zbor spre Paradis,
Drumul spre cer este deschis,
N-am nevoie 

De permis de călătorie,
Soarele cald mă mângâie
Cu razele lui galbene ca o lămâie;
Nu e niciun miracol, nicio magie,
Sunt într-o călătorie nesfârşită
La braţ cu iubirea mult dorită.
Nu vreau să-ntâlnesc vreo ispită,
Că am să fug într-o clipită
Cât mai departe...

Oricum, am la mine-o carte 

Din care voi învăţa
Cum să rezolv 

Orice problemă grea.
E frumoasă vremea pe aici,
E trecut de ora cinci 

După amiază,
Îngerii mă veghează, 

norii blânzi dansează,
Fericirea se deplasează 

Dintr-un colţ al lumii
În celălalt, natura îmi oferă 

un spectacol fascinant.
Fac un salt prin timp 

și mă trezesc în alt anotimp,
Mă plimb printre stele, 

Mă prind în hora 

Frumoaselor iele,
Uit de teatru, de telenovele... 

Trăiesc clipe neaşteptate,
Am şanse nelimitate 

De a pluti prin Univers,
Mă bucur 

De fiecare sens giratoriu,
De fiecare repertoriu 

Pe care-l am în cap;
Vreau să-i vin tristeţii de hac,
O să-i dau un sac

Să-l poarte-n loc de  frac,
O s-o fac să cânte 

Ca un pitpalac.
Pe Moarte 

Am s-o îmbrac în doliu,
Am să o duc la crematoriu
Să ardă-n focul Iadului.
Eu mă voi plimba 

Hai hui mereu
Oriunde mă va duce 

Visul meu.


Toate drepturile
rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Pe aripi de vis

Excese

Te-ai trezit oare
Din visele tale înşelătoare?
Iubirea în exces
Poate fi dăunătoare,
Fericirea, uneori dispare
Ca un fulg sau ca o boare,
Triştea poate fi apăsătoare
Atunci când apare 
Singurătatea...

Nedreptatea poate fi
Zidul de beton
De care te poţi lovi
Când nici nu te aştepţi;
Regreţi ce ai făcut sau nu,
Faci un pas înainte 
Sau doi înapoi,
Doreşti poveşti noi,
Vrei să săruți buze moi
Pline de dulceață
În fiecare noapte
Sau dimineață?

Mai ai timp îndeajuns?
Crezi c-ai să primești răspuns
La orice întrebare?
Ai scris oare vreo scrisoare
În care să îți ceri iertare
Tuturor celor cărora 
Le-ai greșit...? Sau
Te simți prea copleșit,
Prea răvășit... prea istovit?

Mai îţi zboară gândul
La florile de tei
Care se scutură
Când sufletul
De dor îţi tremură?
Oare ultima ramură
Din Copacul Vieții
Va rămâne înverzită
Sau va fi prea șubrezită
Ca inima ta, care nu uită
Și nu știe să ierte?

Oare sentimentele incerte
Pe care le simți acum,
Te vor face să te abați
Din drum? Oricum,
Tot cenușă, tot scrum
Va rămâne din focul iubirii,
Din basmele cu zâne,
Nu te vei putea opune sorții,
Nu vei putea ține pe loc 
Timpul, nici anii tinereții.


Toate drepturile
rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Între dragoste și ură 

Repetent

Te-am iubit mai mult decât

Poate iubi cineva,
Dar mi-ai călcat a mia oară
În picioare dragostea...

Sunt ultimele rânduri
Pe care ţi le mai scriu
Căci sufletul,
Deja îmi e pustiu.

Ce să mai spun? Nu ştiu,
Deja e prea târziu
Ca să ne mai reproşăm ceva,
Totul e atât de simplu,
Nu ai avut nevoie 
De iubirea mea.

E vina ta... a mea?
Poate nu vom şti vreodată,
Dar iubirea mea
A fost necondiţionată;

Îmi pare rău că n-ai ştiut
Să mă apreciezi,
N-ai vrut să mă-înţelegi,
Nici să mă crezi;

Poate-ntr-o zi ai să vezi
Cum e când îmbrăţişezi
Singurătatea,
Când se apropie noaptea
Și nu ai cu cine 
Să împărtășești
Amintiri sau sentimente
În care uneori te rătăcești;

E foarte greu
Să nu mai ști cine sau ce ești,
Dar îți dorești să fi fost cineva
Sau să fi-ntâlnit
Măcar o dată dragostea
Adevarată;

Oricum, tu ai fi dat 
La lumea toată
Iubirea din inima-ţi înveninată,
Nici nu ţi-a păsat vreodată
De cineva sau de ceva,
Ţie-ţi pasă doar de persoana ta.

Nu mi-ai fost 
Niciodată aproape
Când am avut nevoie de tine,
Eu m-aş fi luptat
Cu lumea toată pentru tine,
Dar vezi, străine,
Te-ai iubit prea mult pe tine
Şi ai uitat de mine;

Dar va veni ziua de mâine
Când din cenuşă mă voi ridica
La fel ca altădată,
Inima mea bună şi curată
Mă va ajuta şi de-astă dată
Să merg mai departe
Pe cărarea dreaptă!

Adio... sau Rămas Bun!
Atât pot să îţi mai spun,
Eu mi-am învăţat lecţia,
Tu, vei rămâne repetent
Toată viaţa!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

O iubire pătimaşă

O poveste deşirată

Ca o rufă spălată
Înşirată pe frânghie la uscat;
Un crâmpei de vis ciudat
Dintr-un uriaş pat;

O inimă buclucaşă,
O iubire pătimaşă,
Un crai de la Răsărit
Şi-o fată de lângă Zenit;
   
O iubire ca-n poveşti
În care te regăseşti,
Când cu cerul te-nvelesti
Şi la stele verzi priveşti;

O iubire
Care te face să tresari
În fiecare clipă
Dar nu vrei să dispari
Din calea iubirii
Care se înfiripă;

Fiorul iubirii te face
Să răsari ca soarele
Printre arborii seculari;
Porumbeii emisari
Duc veşti la lopătari,
Zborul de păsări e infinit,
Pentru tine, iubire,
Stâlp neurnit!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii