Căderi în gol / Crisastemis

Stropi de ploaie
Alunecă pe geamul din odaie,
Privesc o vălvătaie
Care se stinge, totuși focul
Iubirii încă mă frige
Din când în când...
Săgeata dorului îmi atinge,
Sufletul, care-i ca o minge
Dezumflată... Inima mea
Supărată nu iartă,
Nu poate uita, o rană adâncă
Se află încă în ea.

Se usucă florile iubirii,
Clipele fericirii
Cad cu mine-odată
În groapa nefericirii,
Tăcerea ta mă copleşeşte,
Singurătatea mă nelinişteşte;
Ziua mea este ca noaptea,
Mult prea întunecată,
Privirea ta e ciudată,
Viaţa-ţi prea aglomerată
De ceva timp...

Viaţa mea s-a transformat 
Într-o mare-nvolburată
De când te-am văzut ultima dată,
Mi-e inima zbuciumată,
Mă lupt cu o armată 
De sentimente,
Îmi amintesc de-atâtea
Evenimente din trecut,
Mă-ntreb dac-am 
Greşit cu ceva,
Credeam că iubirea
Care ne-a unit
Nu va avea sfârşit...

Toamna rece a venit,
Lacrimile-mi cad necontenit
Ca ploile din zori, până la asfinţit;
Cad frunzele-n tăcere,
În mintea mea-şi fac loc
Câteva himere, sunt 
Înconjurată de mistere...
Cad secunde efemere
Din clepsidra timpului,
Dârele nisipului
Se văd şi de ochii unui orb;
Nu mai putem zbura
Pe aripile fericirii,
Păsările care ne-ajutau
Au fost doborâte de furtuna urii,
Fluturii iubirii au căzut
În prăpastia dezamăgirii.

Durerea nu mai are glas,
Un gol imens mi-a rămas
În suflet după plecarea ta,
Dar sunt încă în capcana 
De unde nu mai pot scăpa...
Iubirea ta, cu lațul ei 
Din nou m-a prins,
Inima mi-a cuprins...
Iubite, m-ai învins!
Ești iar câștigător,
Eu mor de dor, în timp ce tu
Te bucuri că ai ieșit triumfător
Din acest joc... Ai prea mult noroc,
Eu... nu am deloc.



Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Între dragoste și ură