Cât... Câte!

Când inima îți tace, 

Sufletul nu poate face nimic, 

N-ai cum să dai clic pe Google

Să găsești într-o secundă Fericirea,

Nu poți să-ntâlnești 

Iubirea Necondiționată 

La orice colț de stradă, 

Sau la vreo tarabă...

Unii nu au ochi să vadă, 

Alții n-au urechi s-audă;

Cât de hâdă este ura, 

Ce mult doare incultura!

Cât de mare-i răutatea! 

Cât de rară-i bunătatea!

Ce fertilă-i nedreptatea! 

Ce puțini sunt oamenii buni! 

Unii dobitoci se cred stăpâni 

Peste tot de mișcă,

Urzica invidiei pișcă tare, 

Prea multă sare se pune pe răni!

De câți oameni hapsâni 

Mă lovesc de luni până luni!

Câte poame sunt stricate! 

Câte boli nu-s vindecate!

Câtă lume dă din gură și din coate 

Ca să ajungă departe... !

Câte minciuni, câtă lașitate, 

Câtă prostie și mândrie; 

Câtă nemernicie... câtă nimicnicie!

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Versuri și Universuri

Un salt în timp

Mi-am agățat iubirea 

De-o ramură verde de măslin,

Căci furtunile vin 

Fără să anunțe pe cineva,

Am să-mi ascund emoțiile după perdea,

N-am să deschid nimănui ușa 

Când vântul rece va sufla.

Nu-mi plac doamnele toamne hâde 

Cu alunițe ca niște dude uscate

Pe fețele machiate, pe frunțile ridate;

Nu vreau să car în spate

Cărți cu povești neterminate

Despre dâre de noroi, copaci goi

Sau păsări care pleacă, 

Nu mă simt în largul meu

În lunile cu ceață sau cu promoroacă.

Mi-am pus dorul pe o cracă de gutui,

Am pornit hai-hui pe cărărui de munte

Ca să stau departe de chestiile mărunte

Care-mi pun fire cărunte pe tâmple 

Și-n păru-mi lung de abanos;

Am să fac un salt în timp 

Ca să ajung în mirificul anotimp,

Primăvara, zâna cu chip frumos.

Vreau să aduc lumii prinos 

Flori de aur parfumate, 

Să pictez pe zările minunate 

Un soare care străbate pământul 

Într-o secundă,
Îmi doresc să stau 
pe-o undă de fericire 

Până la sfârșitul zilelor mele;

Ploi de stele-aș vrea să cadă 

Peste poezia-mi dragă în care iubirea

Nu e soră cu nefericirea;

Mi-aș dori ca nemurirea 
să fie visul oricui,

Să nu-și pună nimeni pofta în cui

Când e vorba de plăcere;

Eu mi-am golit sufletul de durere,

Am uitat gustul de fiere,

Dumnezeu mi-a dat putere multă 

Ca să pot trece peste orice clipă cruntă.

Mi-am pus destinul în mâinile tale

În iernile infernale cu zăpezi cât casa,

Mireasa ta am fost, tu mi-ai fost adăpost

Și-mi ești în continuare, 

Miracol, magie, splendoare, 

Cărare dreaptă spre Infinit;

Tu, Eros cel vestit, 

Chiar dacă ți-am greșit

M-ai iertat si m-ai iubit, 

M-ai dojenit ca un părinte,

Zeci de jurăminte ți-am făcut,

Nu te-am urât, nu m-ai urât,

Multe drumuri am străbătut împreună;

Mi-ai dat o mână, ți-am dat inima mea,

Mi-am irosit tinerețea 

Contemplând figura ta,

Pe un piedestal de diamant te-am pus

Când sufletu-mi ți-era supus. 

Azi, ape tulburi, ceasuri rele 
În universu-mi plin de culoare nu-s,

Privesc în sus spre cerul de azur, 

Nu-i nimeni în jur...

E doar luna, deasupra mea,

Mă învăluie-n lumina sa;

Pe Dumnezeu Îl preamăresc,  

Ție Eros, îți mulțumesc,

Sunt fericită că trăiesc!

Poate-ntr-o zi senină 

Iar o să te iubesc!

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Muguri de iubire

Flori alese 🌷🌸🌼🌹🌻

Un crin alb, parfumat,

Pentru un suflet cald, imaculat,

O rază de lumină 
Pe timp îndelungat 

Pentru un dor nemângâiat.

Câte un mac roșu aprins ca focul

Pentru cei cărora le-a pierit norocul,

Câte o cunună din frunze de laur 

Pentru fiecare inimă de aur.

Trandafiri albaștri fără spini 

Pentru prieteni și vecini, 

Bălării și mărăcini 

Pentru oamenii haini.

Buchete de mirese

Pentru suflete alese,

Trese, grade, epoleți 

Pentru oamenii isteți.

Petale colorate pentru bunătate,

Adevăr și dreptate,

Covoare din flori de cais,

Aripi de păsări, zboruri spre Paradis.

Sute de margarete pentru zâmbete,

Frunze de lămâi și de gutui 

În loc de gustul amărui al durerii,

Povești, poezii, cântecele,

În loc de clipe grele de coșmar.

Un ar de iubire, un hotar de fericire,

Un drum fără oprire,

O câmpie mănoasă,

Un suflet bun, o inimă frumoasă.

Un cer fără nori,

O grădină plină de flori,

Emoții, sentimente,

Senzații tari, fiori.

Bujori și lalele,

Lăcrămioare, micșunele,

Fluturi roz si argintii, 

Amintiri, melancolii.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Poeme și Dileme

File rupte din calendar

Ianuarie cu țurțuri de gheață
Și cu dulceață de trandafiri,
Amintiri din anul vechi,
Perechi de lacrimi ce s-au scurs
Când timpul a curs ca un râu la vale.

Februarie cu gust de curmale,
Obraji ca niște coji de portocale,
Lichior de migdale, pocale pline cu vin
De Sfântul și dragul Valentin.

Martie cu mărțișoare colorate
Purtate de fetele nemăritate
Și de doamnele emancipate,
Lalele, ghiocei și viorele
Puse la ferestrele fără zăbrele.

Aprilie cu Paște luminat,
Un miel nevinovat sacrificat,
Dans ritmat în zori de zi,
Nopți albastre sau argintii
Cu tristeți și bucurii.

Mai înflorit ca o grădină,
Un munte și o colină de urcat,
Un pod suspendat
Peste un ocean de vise tulburat.

Iunie cu vacanțe hazlii,
Școli și licee părăsite de copii,
Drumuri spre mare,
Bărci, vapoare, raze de soare.

Iulie fierbinte ca un cuptor,
Un semafor defect,
Un umăr drept încovoiat,
Un număr nelimitat de opțiuni
Pentru oamenii cei buni.

August cu spice galbene de grâu,
Sudoare curgând până la brâu,
Ploi calde de vară
În pragul dimineții sau pe seară.

Septembrie cu zile scurte,
Treburi mărunte de rezolvat,
Începutul anului școlar,
File rupte din calendar.

Octombrie trist,
Scene de teatru, roluri de artist,
Dureri înfundate, pietre de ametist,
Rezist și mă supun
Dumnezeului, ce-mi e stăpân.

Noiembrie cu nostalgii,
Alei pustii, frunze moarte,
Păsări plecate departe,
Miros de gutui și de mere coapte.

Decembrie, sfârșit de an,
Suflete pline de alean,
Inimi frânte de iubire,
Speranțe la mai multă fericire.

⛈ Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Poeme și Dileme

O veșnicie

Pune-ți iubite capul pe umărul meu

Când crezi că ți-e greu și nu ai scăpare

Din a suferinței strânsoare,

Spune-mi ce te doare, ca să te ajut,

Nu mai sta posomorât,

Un nou capitol din povestea noastră

Abia a început.

Pune-ți fruntea lângă fruntea mea

Când pe cer apare prima stea,

Lasă tristețea la o parte,

Uită de singurătate.

În miez fierbinte de noapte

Lasă-te sedus

De șoaptele mele de amor,

Doar știi că te ador,

Tu ești lumina ochilor mei.

Albi ghiocei ți-au răsărit la tâmple

De când te-ai îndepărtat de mine,

Riduri fine ți-au brăzdat obrajii,

Nu ți-a mai sărutat nimeni

Buzele roșii ca fragii.

Anii au trecut fără să-ți dai seama,

Dar drama ta

Se va transforma în comedie

Căci am să-ți stau alături o veșnicie;

Te voi iubi necondiționat,

Vei avea tot ce-ai visat,

Sufletu-mi înflăcărat

Se va lipi de sufletu-ți îndurerat,

Vom reclădi tot ce s-a dărâmat

Din vina ta, sau a mea.

De astăzi ne vom bucura

De tot ce viața ne va da,

Atât cât între noi va exista iubire,

Va exista și fericire.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Aromă de amor

Încă o noapte

Încă o noapte albă trecut-a în zadar,

Stropi mari de ploaie cad iar pe trotuar,

Privesc cerul întunecat

Prin globul de sticlă al unui felinar,

Vreau să regăsesc

Drumul perpendicular cu fericirea

Și raza de soare din privirea ta.

Încă o noapte tristă

Ca-n pagini de revistă

Am bifat în calendar,

Se-apropie luna lui Răpciune

Cu brume și cu zile friguroase,

Va trebui să scoatem hainele groase

De la naftalină

Când vântul rece ne va bate în ferești.

Încă o noapte fără povești și fără stele

A rămas prizonieră în gândurile mele,

Amintirile cu noi îmi dau fiori

Când văd atâția nori pe zarea întinsă,

Dar n-am să mă declar învinsă,

Am să merg până la capătul lumii

Luptând pentru iubirea noastră,

Floare frumoasă albastră,

Zbor de pasăre măiastră.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Aromă de amor

Iartă-mă, dar nu mă uita

Dacă ți-am greșit cândva,  

Iartă-mă, dar nu mă uita,

Păstrează-mă în inima ta

Cum te păstrez eu mereu

În sufletul bun al meu.

Dac-ai suferit vreodată

Din cauza mea,

Iartă-mă, dar nu mă uita,

N-am vrut să-ți fac niciun rău,

Martor îmi e Dumnezeu.

Te-am iubit cu-adevărat

De mii de ori la pătrat,

N-am uitat când m-ai sărutat

Prima și ultima dat’,

N-aș putea nici dac-aș vrea

Să te scot din inima mea.

Știu că ți-am promis ceva

Și-am să mă țin de cuvânt,

N-am să încalc niciun jurământ,

Iubirea este lucrul cel mai sfânt

Cu care nu mă pot juca,

Dacă ți-am greșit cândva,

Te rog, nu mă judeca,

Iartă-mă, dar nu mă uita!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Aromă de amor

Trece vremea, durerea rămâne

Trece vremea, ne trecem și noi

Ne ofilim ca florile, facem tărăboi,

Lăstari de soi nu prea mai sunt 

Pe pământul rotund ca un măr.

Podul Speranțelor e dărâmat,

Izvorul iubirii a secat,

Vaporul Fericirii a plecat departe

În zori de zi, spre miazănoapte.

Trece timpul peste orice hotar,

Grânele au disparut din hambar,

Vântul hoinar ne suflă adesea

Prin câte-un buzunar,

Mii de lacrimi de mărgăritar 

Se varsă în al tristeții estuar;

Trece trenul marfar,

Zeci de vagoane 

Sunt pline cu suspine,

Muzici divine nu mai răsună 

De dincolo de stele sau de Lună;

Se mai rupe câte-o strună de vioară

De dimineață, sau în prag de seară 

Când neliniștea coboară 

Peste tot ce ne înconjoară.

Trece vremea, dar durerea rămâne 

În sufletele bune ce nu sunt prețuite,

Trec ore grăbite, zile nefericite,

Inimile-s istovite, tâmplele încărunțite,

Iubirea nu vrea să mai lupte în zadar 

Cu ura, care n-are habar 

De nimeni, de nimic.

Viața-i ca un loz în plic,

Într-un suflet negru, mic, 

Nu pot încăpea 

Grămezi de sentimente pure, 

Mințile imature nu vor ajunge nicăieri,

Oamenii răi vor repeta greșelile de ieri.

Trece vremea-n mare grabă,

Nu ne întreabă dacă ne convine

Să ne mulțumim cu clipe puține fericite,

Ne trece tinerețea pe negândite, 

Bătrânețea, nu ne ia pe ocolite.

Trecem prin pasaje de timp 

În fiecare an, în fiecare anotimp,

Nu prea facem schimb 

De cuvinte frumoase,

Ne plac senzațiile periculoase,

În ale noastre case, ținem storurile trase,

Ferestrele-s închise tot mereu 

În sufletele în care trebuie să existe

Lumina Sfântă a lui Dumnezeu.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Versuri și Universuri

Ca o armă letală

Iubirea... boală, sau leac miraculos,

Fruct interzis, măr gustos sau găunos,

Strugure acru, sau dulce, tămâios,

Ceva inutil, sau de folos.

Iubirea ireală... plutire domoală,

Dans, balans, un pas înainte 

Printre gânduri și cuvinte,

Emoții, sentimente, fiori, 

Zboruri pe nori albi de pluș,

O cale netedă, sau un alunecuș, 

Un drum în pantă, 
Sau o cărare dreaptă;

Iubirea reciprocă, profundă, 

Aceeași lungime de undă,

Aceeași linie de plutire, raze de fericire,

Aceleași țeluri, 
Aceleași peneluri fermecate 

Cu care se pictează tablouri minunate.

Iubirea adevărată, necondiționată,

Poartă deschisă spre Infinit,

Veșnic răsărit, Orizont nemărginit, 

Soare și Lună, lumină de stea,

Floare de Nu-mă-uita.

Iubirea pasională, plăcerea carnală,

Fantezie, nebunie, iluzie, deziluzie,

Ocean de vise, mare de smarald, 

Răsad de flori, piatră de jad, Rai și Iad.

Iubirea banală, sau colosală,

Armă albă... substanță letală,

Noroc sau blestem, 

Viață… sau sacrificiu suprem.

Iubire și chin, miere și venin, 

Lacrimă, suspin,

Un cer senin, sau întunecat,

Un copac înflorit, sau uscat,

Un izvor cu apă vie, 

Sau un râu secat,

O salcie plângătoare, 

Un lan de grâu secerat.

Un deșert, sau un pământ fertil,

O lume colorată în roșu sau în vernil,

Fluturi roz în stomac, semințe de mac,

Suferință sau extaz în stare vrac,

Inimi sau suflete rănite

De săgețile ascuțite, uneori otrăvite

Trimise de Eros cel frumos, 
Dar nemilos.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Aromă de amor

Ce mai faci?

Ce mai faci? Ce mai zici?

Mai ai chef să critici pe cineva,

Să faci mișto de viața cuiva,

Să rupi în două dragostea

Ca pe o foaie de hârtie 

Și să o arunci la gunoi?

Te-ai mai gândit la noi,

La clipele petrecute în doi

Când ne credeam eroi,

Și luptam ca în armată

Pentru iubirea noastră nevinovată?

Ce mai faci, cum stai cu sănătatea?

Ți-ai dat seama că tinerețea,

Ca și frumusețea, este trecătoare?

Ce faci când inima te doare,

Când te trezești singur 

Într-o lume atât de mare?

N-ai vrea să evadezi din colivia ta,

Să joci Baba-oarba cu timpul,

Să-ți lipești sufletul de sufletul meu,

Ca să fim împreună din nou 

La bine și la greu?

Ce faci tu fară mine? 

Oare ai grijă de tine, 

Cum aveam eu, iubitul meu?

Mă gândesc la tine mereu,

De dragul tău, am inventat 

Un nou traseu 

Pe care să ajung mai repede 

În preajma ta, 

Căci nu te pot uita.

Ultima lacrimă a mea 

Nu s-a uscat încă,

De obicei, sunt tare ca o stâncă,

Dar uneori, ajung aproape 

De prăpastia adâncă

Făcută de tăcerea ta...

Totuși, am să-mi ascult inima,

Ea mi-a spus să nu mai aștept,

Să continui drumul drept 

Pe care am pornit

În căutarea ta, dragul meu iubit.

Autor ✍️ Crisastemis

Din Volumul - Aromă de Amor