Zboruri și Popasuri

Noi doi, zburam de câte ori voiam 

Pe aripi de iubire și de timp, 

Făceam popas în fiecare anotimp,

Mereu împreună, ținând-ne de mână,

Treceam de fiecare uragan, 

De fiecare furtună,

Bătăile inimilor noastre 

Se auzeau și de pe Lună;

Eu eram zâna ta frumoasă, bună,

Tu erai prințul 
De pe un tărâm fermecat,

Te așteptam cu drag, în prag,

La începutul dimineții sau al serii;

Când ne îmbrățișam, 

Înfloreau caișii și merii,

Când ne sărutam, 
Zburau veseli cocorii,

Soarele ne dădea binețe zi de zi,

Ne bucuram ca doi copii 

De frumusețile naturii,

De razele strălucitoare ale iubirii

Și ale fericirii din sufletele noastre.

Noi doi, zburam 
Spre zările albastre

Ca păsările migratoare,

Strângeam iubire în hambare

Ca să ne ajungă 
Pe perioada lungă a iernii;

Dansam prin ploile 
Toamnelor ruginii,

Ca două frunze arămii 
Legănate de vânt,

Eu uitam cine sunt, 
Dar tu știai cine ești,

Îmi spuneai de zeci de ori 
Că mă iubești. Îți mai amintești? 

Nimeni nu era ca noi!

Dar am rămas aceeași... doi eroi,

Ne regăsim în poveștile nemuritoare,

Căci ne plimbăm la braț cu iubirea

De la munte până la mare,

Putem trece peste orice 
Bariere și hotare
Cu fericirea în suflete și în buzunare.

© Crisastemis 

Din Volumul 💘 În brațele lui Eros

Când

Când amintirile frumoase

Se risipesc în vânt,

Când sălciile pletoase,

Se apleacă până la pământ,

Când Duhul Sfânt e tulburat,

Când visul de iubire s-a destrămat,

Când florile fericirii s-au uscat,

Când sufletul ți-e gol, 

Ca o coală albă de hârtie,

Când nu mai poți scrie

Nicio poveste, sau nicio poezie,

Când ai o mie de probleme,

Când trebuie să rezolvi 

Zeci de ecuații sau de teoreme,

Când te afli între două extreme

Și nu știi ce să faci cu viața ta,

Deschide-ți inima, 

Lasă iubirea să pătrundă în ea!

Când te cuprind fiori de disperare,

Când nu vezi nicio rază de soare 
La Orizont, ține cont 

De vorbele unor oameni înțelepți, 

De proverbele vechi,

Nu mai vărsa perechi de lacrimi,

Stai departe de patimi. 

Iartă... ca să fii iertat,

Nu judeca pe nimeni, 
Ca să nu fii judecat!

© Crisastemis 

Din Volumul 💘 În brațele lui Eros

Ai vrea, ai putea? Eu, da!

Ai putea să ieși din rolul tău 

Pentru o clipă, să încerci să faci 

Mai multă risipă de iubire,

Să dăruiești, fără să primești? 

Ai putea să nu mai iei decizii în pripă,

Să nu mai frângi nicio aripă a timpului,

Când vrea să zboare, ca un fluture 
Spre soare?

Nu ți-ar plăcea să stai cât mai departe 

De nisipurile mișcătoare 

Ale neîncrederii?

N-ai vrea să distrugi spinii durerii

Care au invadat 

Grădina cu trandafiri din inima ta?

Ai putea oare, să treci de orice bariere,

De orice hotare ale mândriei, 
Să renunți la culoarea neagră 
A draperiei, care-ți acoperă 
Ferestrele sufletului?

Ai înțeles cu adevărat

Semnificația cuvântului „Iubire”,

Ai simțit pe pielea ta, 

Ce înseamnă dezamăgire?

Ai încercat să aduci fericire 

Celor din jurul tău,

Ai putea ierta pe cineva, 

Dacă a greșit fără să vrea?

Te-ai bucurat în fiecare primăvară

Când a răsărit primul ghiocel, 

Sau prima lalea? Știi că inima mea, 

Atunci când e supărată

Bate ca inima unei vrăbiuțe 

Când e speriată?

Ai folosit liniuțe de unire, 

Ca să eviți orice ceartă?

Ai încercat să limpezești 

Fiecare apă tulburată 

Peste care a trebuit să treci

În loc să stârnești zeci de furtuni?

Ai vrea să fii cu mine 
De luni până luni, 

Săptămâni, luni și ani la rând?

Eu te port în suflet și în gând neîncetat,

Te voi iubi pe termen nelimitat.

Ai mai putea să mă iubești ca altădat',

Sincer, necondiționat? 

Mă vei adăposti în casa ta, 

Când vremea va fi rea, 

Când ceața îndoielilor, 

Se va așterne peste inima mea?

Ai vrea... ai putea 

Renunța la altcineva,

Doar ca să fii cu mine? 

Ai putea lupta pentru doi,

Ai declanșa războiul dragostei,

Ca să putem folosi din nou, 

Cuvântul „noi”?

Eu, da! Sigur, aș vrea, aș putea, 

Să te iubesc numai pe tine, 

În viața asta, și peste o mie de vieți,

Căci nu am dimineți, nici nopți senine

Când nu ești lângă mine,

Mi-e sete, mi-e foame de tine!

Ai vrea, ai putea, 

Să mă iubești mai mult 

Decât te iubesc eu?

Răspunde-mi te rog 

La întrebări, iubitul meu,

Dă-mi un SMS, 

Zâmbește-mi mai des, 

Fă-te mai bine înțeles.

© Crisastemis 

Din Volumul 💘 În brațele lui Eros

Integrându-ne în Absolut

În nopțile întunecate,

Eu port pe umeri șaluri colorate,

Mă plimb prin Paradis 

Când cerul e deschis

Cu gândul la dulceața

Buzelor tale catifelate,

Buzele-mi uscate vor să fie sărutate,

Sufletul meu plin de dor,

Are nevoie de tine,

Ca de lumina stelelor.

În serile senine, de bucurie pline,

Te iau cu mine, prin lumi străine,

Mergem pe poteci de visare,

Cu iubirea și cu fericirea în buzunare,

Trecem în zbor, ca doi condori,

Peste orice apă tulburată,

Deschidem fiecare poartă din Univers,

Dăm sens poveștii noastre;

Din nopțile albastre, facem nopți albe,

Culegem flori dalbe
Din Grădina Raiului,

Gustăm din Nectarul dulce al Fericirii,

Ne îmbătăm cu mirosul 
Parfumului Iubirii,

Parfum intens de trandafiri, 
Liliac și iasomie,

Trăim o mie de clipe și mai mult,

Iubindu-ne, integrându-ne în Absolut.

© Crisastemis 

Din Volumul 💘 În brațele lui Eros

Încă visez

Încă mai am vise cu tine,

În nopțile frumoase, senine;

Ce bine ne stătea împreună!

Între noi nu exista minciună,

Nici uragane, nici furtună,

Vremea bună ținea mereu cu noi;

Încă pot să iubesc pentru doi,

Ți-am spus demult, că am plantat 

Lăstari de soi în grădina inimii mele,

Ploile de stele m-au ajutat mult, 

Cenușa tristeții s-a risipit în vânt.

Îmi amintesc fiecare cuvânt

Din ultima scrisoare de la tine

Pe care o citesc adesea,

Literă cu literă, rând după rând...

Tare mult aș vrea să fii lângă mine,

Să-ți simt respirația, 

S-aud cum îți bate inima!

Încă mai pot să zâmbesc,

Chiar dacă uneori 

Simt că mă topesc de dorul tău,

N-ai fost, nu ești doar un nume,

Scris în carnețelul meu... 
Te-am iubit, te iubesc 

Așa cum îl iubesc pe Prometeu,

Căci ai aprins instantaneu
Focul iubirii, în sufletul meu;

Dumnezeu mi te-a dat 

Când termenul de garanție al fericirii 

Era aproape expirat,

Parcă am revenit la viață

Când m-am agățat de tine

Ca de ultima speranță;

Mă trezesc în fiecare dimineață

Cu gândul că te voi întâlni,

Dar nu pe țărmurile pustii 

Ale tăcerii sau ale neîncrederii;

Vreau să te găsesc într-o zi, 

Sau într-o noapte, să te simt aproape,

Să mă atingi pe umăr, să pot să număr 

Pașii până la tine... să nu fie prea mulți;

Încă visez că mergem desculți 

Pe Insula Iubirii

Când pescărușii vin în zori, la țărm,

Îmi imaginez că adorm 

În fiecare seară, în brațele tale,

Că mă trezesc la răsăritul soarelui 

Mai fericită ca niciodată...

Încă visez... că ne iubim

Cum ne iubeam odată.

© Crisastemis 

Din Volumul 💘 În brațele lui Eros

Iubire și fericire la pachet

S-a întors iar primăvara,

Cu briza-i blândă seara,

Cu ploi calde în zori, 

Cu zbor lin de cocori, 

Muguri de lumină răsar 

În grădina inimii mele,

Străluciri de stele au ochii tăi

Ce ard în noapte, ca două văpăi. 

Fluturii iubirii stau pe lângă noi,

Iarba verde de acasă 

E ca un covor lung de mătase,

În fiecare dimineață la ora șase,

Păsările ne dau trezirea,

Trebuie să ne facem încălzirea 

Pentru ziua întreagă,

Te sărut pe gura-ți dulce, 

Ca o fragă... Tu îmi spui 

Că îți sunt dragă.

S-a întors la noi iubirea, 

Cu fericirea la pachet,

Avem timp berechet să ne bucurăm 

De florile frumoase care ne zâmbesc

De copacii cu ramuri înfrunzite.

Iubirea noastră n-are limite,

Nici hotare, e mult mai mare 

Decât albastra zare senină,

Iubirea noastră e divină.

© Crisastemis 

Din Volumul 💘 În brațele lui Eros

Puterea Iubirii Lui Dumnezeu

Azi noapte, am visat 

Un înger cu aripi de aur curat,

Am simțit că Dumnezeu 

M-a mângâiat pe frunte

Când eram pe creasta 

Unui munte de flori,

Pictat în sute de culori;

Lacrimi de fericire 

Au început să-mi cadă 

Pe obrajii rumeni și pe rochia-mi 

Albă, ca de zăpadă...

I-am mulțumit Cerului de zeci de ori

Că mi-a dat voie să plutesc pe nori

Până când am ajuns acasă;

Am intrat în cămăruța-mi 
Caldă, frumoasă,

Cu sufletul la gură, 
Dorind să răsfoiesc

Măcar câteva pagini 
Din Sfânta Scriptură; 

Știam din frageda-mi pruncie 

Că Dumnezeu înseamnă Iubire, 

Bunătate, Adevăr, Dreptate.

Azi noapte, m-am rugat

 Să-mi fie sufletul salvat

Din ghearele oricărui păcat,

Căci vreau să-L urmez pe Dumnezeu

Oriunde, oricând... Oricum,

Îl port în inimă și-n gând neîncetat,

Căci mi-a îndreptat pașii 

Pe drumul luminat al fericirii,

M-a ridicat adesea 

Din prăpastia dezamăgirii.

Azi noapte, am simțit 

Puterea iubirii infinite a Lui Dumnezeu

Până în adâncul sufletului meu,

Îi voi slăvi numele mereu,

Căci doar El mă ajută în ceasul greu!

© Crisastemis

 Din Volumul - Frontiera iubirii