Iubirea noastră-i ideală

Au trecut câteva ore de când ai plecat,
Și deja mi-e dor de tine!
Știu că mâine ai să te întorci, iubite,
Am să îți fac clătite cu dulceață de caise;

Dac-am să dorm când ai să vii,
Să mă trezești din vise,
Să mă săruți pe pleoapele închise
Înainte să pui capul pe perna-ți moale;

Dacă neliniștea îți va da târcoale,
Am să opresc timpul hoinar
Care se plimbă ca un coate goale,
Am să îi dau câteva parale
Să nu mai stea în a iubirii noastre cale.

E ora nouă... Nu mai plouă,
Soarele-mi zâmbește de la fereastră.
Ce mult îmi place rochia albastră
Pe care mi-ai dăruit-o de ziua mea!
Are culoarea cerului senin
Neacoperit de nori negri de catifea.

Ce bine că ești eroul principal
Din inocentele-mi povești!
Cât te iubesc nici nu bănuiești,
Ești tot ce mi-am dorit cândva,
Nu te-aș schimba cu altcineva!

Ce bine că nu ne-am clădit
Case de paie, sau castele de nisip!
Furtunile când vin, lasă urme prin destin,
Cer tribut o lacrimă sau un suspin,
Noi nu bem vin amar, pelin,
N-avem în suflete venin.

Apa trece, pietrele rămân,
Tu ai rămas și vei rămâne
Al inimii mele stăpân,
Iubirea noastră nu-i un balon de săpun,
E leacul cel mai bun pentru orice boală,
Iubirea noastră-i ideală!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite