Va fi iubire

Va fi mereu lumină
În inima-mi de bunătate plină,
Din cer va răsuna muzică divină,
În fiecare primăvară
Muguri de speranțe or să răsară
Pe ramurile pomilor cu frunza rară;

Va exista mereu o muză,
Un fluture, o buburuză,
Care să mă facă să visez,
Scenarii frumoase să creez.

Am să scriu doar versuri unicate,
Am să pictez tablouri minunate
Cu acuarele fermecate
În nopțile întunecate;
Voi bea doar apă vie
Din izvoarele binecuvântate
Ale lui Dumnezeu
Care îmi e alături când mi-e greu.

Drumul meu va fi presărat cu stele
Din care am să-mi fac mărgele
Ca să le port la gât pe timp urât,
Din nori de pluș am să îmi fac așternut,
Să dorm ca-n sânul lui Adam.

Am să plutesc tot mai des prin Infinit
Pe aripile dragostei care m-a zămislit,
Am să dărâm munți de granit,
Am să sfărâm capetele șerpilor veninoși,
Am să dau binețe
Chiar și oamenilor răi, invidioși.

La braț cu fericirea mă voi plimba
Prin galaxii necunoscute
Care cu ochiul liber nu se pot vedea,
Nu-mi voi aglomera mintea cu nimicuri,
Voi pune pe foi doar gânduri bune;

Voi îmbrăca în culori calde tristețile,
Voi transforma în mărgăritare lacrimile,
Îmi voi semna operele
Cu același pseudonim: Crisastemis;

Superbă ca floarea de cais 

Îmi va fi poezia,
Nu voi folosi nici dalta nici mistria,
Ci doar penelul, pana și hârtia
Ca să rămân în Memoria Universală;

Voi pune pe orice coală albă
Câte o salbă de cuvinte
Ca lumea să mă țină minte
Ca pe o rază fierbinte de soare
Care poate topi ghețarii de la depărtare.

Voi fi însoțită de Eros
Pe-a vieții mele lungă cărare,
Îngerii buni mă vor veghea,
Nimeni nu va putea să-mi taie
Craca groasă de sub picioare.

Va fi iubire în inima-mi mare,
Vor fi sentimente înălțătoare
Cât un ocean și o mare
În Universul creionat de sufletu-mi curat.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite