vineri, 15 decembrie 2017

O scrisorică de amor

Iubitul meu de la Ecuator,
Ieri mi-ai trimis o scrisorică de amor, 
Am s-o păstrez ca pe un giuvaer, 
O voi săruta mereu cu drag și dor.
Mi-ai scris că mă iubeşti nespus 
Și că-mi vei fi pe veci supus, 
Eu ți-am promis că nu te voi da
Pe nimeni altcineva, 
Că voi fi doar a ta, frumosul meu;
Iubirea noastră-i ca un decolteu, 
Se bucură mult sufletul meu 
Când e lipit de sufletul tău!
Cerul fericirii noastre 
Nu-i niciodată acoperit de nori, 
Când mă iei de subsuori, 
Se-aprind luminile pe cer în zori,
În nopţile înfrigurate 
Mă bucur de îmbrățișările-ți calde,
Când mă săruți, mă faci să simt
Că pot să zbor...

Frumosul meu de la Ecuator,
Iubirea noastră e ca un covor 
Fermecat, cu care trecem 
Peste Munţii de bazalt 
Când tristeţea ne dă târcoale, 
Noi bem din vinul iubirii 
Cu pocale aurite, 
Inimile noastre sunt nedespărțite;
Tu iubite, mă faci fericită 
În fiecare clipă, sunt 
Ca o mică tulipă pe care o iubești, 
Pe care o-ngrijești cu mare atenție;
Tu nu ai nicio pretenție, 
Nu îmi ceri nimic,
Faci totul din iubire, 
Mă ții pe linia de plutire,
Ești aerul curat, pe care îl respir,
Ești ca un parfum de trandafir 
De care nu mă satur niciodată...
Mă voi lăsa purtată 
De valul iubirii tale
Prin Țările Orientale, 
Prin Europa, peste tot în lume,
Voi purta al tău nume cu mândrie,
Căci îți voi fi mireasă pe vecie!



Toate drepturile rezervate 
© Crisastemis
Din Volumul - Anotimpuri 

Armonie

În primăverile calde,
Mult așteptate,
Razele lunii
Se oglindesc în ape
În fiecare noapte,
Când stelele strălucesc
Florile dorm liniștite, 
În fiecare dimineață 
Se trezesc fericite.

Când păsările zboară,
Se-aud cântece de chitară
Pe maluri de timp uitate,
Îngerii din cer coboară
Făcând să dispară 
Orice clipă amară;

Când trăiești în armonie,
Nu trebuie să plătești chirie
Pentru un strop de iubire,
Sau pentru un gram 
De fericire...

Când știi să trăiești frumos,
Nimic nu ți se pare dureros,
Iubirea îți dă putere
Să treci de momentele grele;

Dacă iubești, vei fi iubit,
Vei avea tot ce-ai dorit,
Fericirea îți va fi 
Acoperiș zi de zi,
Nu te va ninge, 
Nu te va ploua,
Dragostea te va apăra 
De vremea rea,
Va fi arma ta, 
Pe timp de pace,
Pe timp de război... 

Dragostea e frumoasă-n doi,
Trebuie împărțită, prețuită,
Dorită... primită cu drag
Cu flori în prag,
Căci e ca un bumerang,
Dacă te porți urât cu ea, 
Se va răzbuna... Și-atunci
Va fi vai de viața ta!


Toate drepturile rezervate 
© Crisastemis
Din Volumul - Anotimpuri 

duminică, 10 decembrie 2017

Mai presus de orice

Și te-am iubit cu sufletul curat,
Și te-am urât când ai plecat,
Cu foc te-am blestemat
Să mă iubești pe timp nelimitat;

Și te-am mințit de multe ori
Că te iubesc până la nori,
Te iubeam până dincolo de zări,
Până la capăt de Infinit;

Și te-am iubit... și te iubesc,
Lui Dumnezeu mărturisesc
Că nu pot să trăiesc fără iubirea ta,
Că mi se pare viața grea;

Inima mea bate numai pentru tine,
Nu îmi e bine când ești departe,
Te caut prin visele-mi de noapte,
Prin apele tulburate
Ale oceanului iubirii,
Pe potecile dezamăgirii;

Te iubesc, mai presus 
De orice lege a firii,
Mai presus de orice;
Te rog, nu mă-ntreba de ce,
De vină e iubirea 
Care nu-mi dă pace,
Care mă ține ca pe ace;

Mi-e sufletul întristat, 
Căci ești la capătul lumii,
Eu am rămas în mijlocul furtunii,
Universul meu e tulburat,
Dar te iubesc cu-adevărat!


Toate drepturile rezervate 
© Crisastemis
Din Volumul - Anotimpuri 

duminică, 26 noiembrie 2017

Am obosit

Am obosit să cred, să sper
Că din mici diavoli 
Pot face îngeri blânzi
Cu aripi de cleștar,
E în zadar să-ncerc să scot
Din pietre seci 
Boabe de mărgăritar;

Am obosit să merg 
Pe drumul liniar
Cu nepăsarea și cu trădarea,
Marea iubirii e prea adâncă 
Pentru oamenii-mpietriți la suflet,
Cu inima ca o stâncă;

Am obosit să stau pe-o dungă albă
În timp ce lumea se leagă la cap 
Fără să o doară 
C-o bandă neagră de ceară.
Răutatea a orbit ochii seci
Din care nu curg lacrimi,
Multe inimi 
Sunt îmbâcsite de patimi.

Am obosit să vorbesc cu pereții,
Să-ncerc să distrug săgețile tristeții,
N-am să mai încerc să fac dreptate
Într-o lume strâmbă, care știe, 
Vrea și poate, să se scalde-n 
Neputință, în nedreptate;

Am obosit, da... Inima mea 
Nu mai poate suporta 
Răutatea, invidia,
Sufletul meu nu mai vrea 
Să accepte-o lume-atât de rea!



Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri

Prea târziu

E cam târziu 
Pentru păreri de rău,
E prea rigid sufletul tău,
Râul iubirii a secat, 
Viața te-a condamnat
Să-ți cari poverile 
Trecutului în spate,
Ți-ai semnat singur 
Sentința la singurătate;

E prea târziu 
Ca să te iert,
Am să-ncerc să te uit, 
N-am să te cert,
Am să te aplaud 
Ca la un concert,
Ca la un spectacol 
Cu ușile închise,
Căci vei dispărea curând 
Din ale mele vise;

E prea târziu, nu mai am fise
Să pariez pe iubirile interzise,
Nu am nevoie de recipise,
Nici de scrisori de-amor,
Te voi lăsa pe-un coridor 
Al unui timp uitat, 
Departe la capătul lumii, 
Pe tărâmul minciunii.

E prea târziu, omule mic,
Nu se mai poate repara nimic,
Nu vreau să mă mai complic,
Să-mi pierd timpul inutil
Să mă lovesc mereu 
De comportamentul tău ostil;

E prea târziu 
Ca să mai pot spera
Că inima ta va fi ca a mea,
Tu ești mai rece decât gheața
De pe Everest,
Pe unde treci
Se-alege praful de la Est la Vest;

Ești ca un câmp arid, 
Te-ascunzi în spatele unui zid
De minciuni și de tăcere
În timp ce inima mea 
Bate cu putere;

Eu n-am nevoie de avere,
Iubirea este tot ce am mai scump
Pe-acest pământ, dar sfânt,
Frumos cuvânt pe care-l folosesc 
În fiecare zi în ale mele poezii;

E prea târziu și tu nu știi
Cât de nefericit vei fi
Când iarna tristeții va veni,
Va ninge cu flori de gheață
În fiecare noapte și dimineață
Peste a ta pustie viață;

Vei vrea să te agăți 
De ultima speranță
Ca să ieși la suprafață
Din oceanul lacrimilor
În care te vei îneca,
Va fi amară ca pelinul viața ta;

Vei vrea să te iubească cineva,
Dar nu va fi nimeni 
Să-ți audă vocea când vei striga, 
Când te vei ruga la stele
Să fii ca ele, 
Să-ți fie chipul luminos,
Să strălucești pe-un cer 
Albastru frumos;

E prea târziu, 
Omule misterios,
Ai mers prea mult pe jos,
Nu ai știut să zbori 
Departe de nori,
Te vor acoperi 
Munți de ninsori
Din noapte până-n zori,
Vei rămâne prizonier 
În lumea ta fără culori!



Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri

sâmbătă, 21 octombrie 2017

Ca Phoenix 🔥

Am renăscut, 
M-am ridicat din nou 
Ca Phoenix 
Din propia-mi cenuşă,
Căci am bătut cândva 
La a inimii tale uşă
Şi n-ai vrut s-o deschizi;

Din pricina orgoliului tău,
Ai reuşit să-nchizi 
Fereastra sufletului meu, 
Dar astăzi eu... nu mai sunt eu,
Am alungat norul violaceu
Ce-a apărut subit pe cerul meu;

M-am vindecat de iubirea ta
Ca de o boală gravă 
Ce se împrăştia 
În trupu-mi plăpând,
Mi-am vindecat rănile sufleteşti 
Rând pe rând...

M-am vindecat de tine
Iubindu-mă mai mult pe mine,
Căci alunecasem cândva
În prăpastia adâncă din inima ta;

M-am eliberat din lațul tău 
Ca o căprioară din ghearele
Unui tigru sau leu,
Am rupt firul de care-atârna
Inima mea de iubirea ta;

Am pictat pe cer o stea
Care îmi va lumina
Drumul spre fericire și libertate,
Voi sta departe de tristețe, 
De singurătate;
Mă voi bucura 
De frumuseţea vieţii,
La fel ca-n anii tinereţii!



Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip  💘

💘 Toamna din privirea ta 🍂

Toamna din privirea ta
A întins un covor 
Lung de amintiri
În calea mea; Aş putea 
Să calc pe el dacă aş vrea, 
Dar nu mă lasă inima...

Toamna din ochii tăi
Mă duce cu gândul 
La florile uscate de tei,
Porumbeii păcii nu mai zboară
Zi de zi, seară de seară;

Cerul iubirii e cam înnorat,
Voaluri de ceaţă 
S-au aşezat peste tăcere,
Mi-e dor de-a fericirii 
Caldă mângâiere!

Degete reci de vânt
Mi-ating obrajii 
Şi ochii-mi lăcrimând;
Aş vrea să fiu 
O flacăra arzând 
În fiecare dimineaţă,
Să topesc munţii 
De gheaţă dintre noi,
Aş vrea să plutim amândoi 
Pe aripile iubirii,
Să rupem lanţurile
Ruginite ale urii!

Cad frunze îngălbenite
Pe aleile din parcurile părăsite
Pe care ne plimbăm doar noi,
Ca doi străini... 

Suntem vechi pelerini,
Călătorim adeseori prin vise, 
Ne rătăcim printre dorinţele 
Noastre ascunse...

Cad ploi şi lacrimi 
Peste ale noastre patimi,
Cad crengi uscate
Peste sufletele 
Noastre tulburate,
Cad frunze moarte
Peste inimile 
Noastre întristate.



Toate drepturile rezervate 
© Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip 💘

joi, 7 septembrie 2017

Defecte şi efecte

Secrete ascunse, 
Defecte, efecte adverse 
Pe timp îndelungat,
Gânduri sumbre,
Lumini şi umbre.
Dezechilibre,
Scrisori fără timbre,
Fibre optice,
Materiale sintetice.

Crucifixe, 
Prefixe telefonice,
Orchestre simfonice,
Boli cronice, 
Plăci tectonice,
Cutremure de pământ,
Amintiri risipite-n vânt,
Încă un suflet înfrânt.

Povești din trecut,
Un jurământ desfăcut,
Un joc binecunoscut,
O lovitură sub centură,
Un upercut, multă durere,
Un gust neplăcut.

Un soare trist 
Oglindit în ape, 
Bilete de călătorii 
Neperforate,
Şanse evaporate,
Dorinţe amestecate
Cu iluzii deşarte,
Ţărmuri îndepărtate,
Valuri de mări înspumate.

Incapabilitate,
Greşeli, bâlbâieli,
Aceleaşi socoteli;
Învârteli, forfoteli, 
Îndoieli, sminteli.



Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Vise interzise 

vineri, 1 septembrie 2017

Izvorul nesecat al iubirii

Mi-e dor de tine iubite
Ca de crestele munţilor 
Acoperite de ninsori,
Arșița verii mi-a dat 
Prea mulți fierbinți fiori;
Mi-e dor de clipele de ieri
Când eram doi prizonieri,
Aveam inimile legate 
Cu lanţuri de iubire,
În sufletele noastre 
Existau tone de fericire;
A trecut mult timp 
De când ai plecat
Dar nu te-am uitat;
Aştept a doua ta venire
Ca să-mi dai izbăvire de chin;
Ramura de măslin nu s-a uscat, 
Porumbelul păcii noastre
Nu e speriat, te-aşteaptă şi el
Ca altădat', să-i dai mei 
Amestecat cu boabe de grâu uscat
Şi apă vie din izvorul nesecat 
Al iubirii; Vom trece împreună 
Peste clipele negre ale nefericirii.


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Vise interzise 

luni, 28 august 2017

Pe drumul drept al vieții

Coboară-ţi privirea
Când treci pe lângă iubirea 
Care de multe ori n-a fost 
Atât de dreaptă, 
Nu te răzbuna pe soartă,
Chiar dacă uneori este nedreaptă,
Aruncă-te la picioarele 
Oricărei raze de fericire, 
Implor-o să stea 
În sufletul, în inima ta.

Scoate-ţi pălăria în faţa dreptăţii,
Sărută epoleţii ultimului soldat 
Care a apărat cu preţul vieţii sale
Idealurile, valorile adevărate, 
Stai departe de apele tulburate
Care îţi pot inunda grădina iubirii
Plină de flori, casa inimii pictată-n 
Calde culori;

Zdrobeşte capul şarpelui viclean
C-o piatră ascuţită, de pe fundul
Celui mai mare ocean,
Taie de la rădăcină buruiana 
Din care creşte pofta de desfrâu,
Aruncă neghina crescută 
Ca mătrăguna 
Printre lanurile de grâu
Din care se face pâine,
Gândeşte-te la ziua de mâine!

Stai departe de orice mitocan
Care-i brutal ca un buştean
Când cade secerat de iubirea
La care doar a sperat,
Luptă pentru tot ce ai visat,
Calcă în picioare 
Pe cei care te-au trădat,
Uită că ai fost sacrificat 
Ca Mielul nevinovat!

Fii bun, cu sufletul curat,
Așa cum Dumnezeu te-a creat,
Nu fii încăpățânat, nici îngâmfat, 
Stai departe de orice colț întunecat,
De orice suflet pătat de noroiul răutații,
Mergi cu capul sus 
Pe drumul drept al vietii!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Vise interzise 

Vise interzise

Scrisori nedeschise,
Ștampile, recipise,
Tristeţi împrăştiate
Pe arii întinse,
Lumini stinse din trecut,
Stele aprinse pe timp urât.

Un chip slut, un pas
Pe un drum abrupt,
Un suflet rupt,
Un adevăr cusut
Cu aţă albă,
O salbă de lacrimi,
O mulţime de patimi.

Focuri nestinse,
Dorințe necuprinse,
Porţi închise,
Lacăte ruginite,
Aripi frânte,
Inimi ucise,
Vise interzise,
Speranţe compromise.



Toate drepturile rezervate 
© Crisastemis
Din Volumul- Vise interzise

marți, 22 august 2017

Iubirea este / Crisastemis

Iubirea este...

Clipe de tăcere,
Tainice mistere,
Iubiri prizoniere
În trecut; O dorinţă,
O revedere, un sărut;

O mângâiere blândă
Peste-o inimă flămândă 
De iubire, un fir subţire 
De care-atârnă viitorul;

Timpul, veşnicul călător
În al vieţii decor,
Un actor neobosit, 
Mereu grăbit spre asfinţit;

Un suflet rănit 
De îndrăgostit
A supravieţuit,
Un fior de iubire 
A coborât din nou
Din albastrul Infinit;

Un uragan s-a dezlănţuit,
Un câmp de flori e pârjolit
De focul dragostei,
Doi porumbei zboară
Cu gândul 
La timpurile de odinioară;

O fanfară cântă
O melodie scurtă 
Dedicată iubirii,
Clipele fericirii
Vor să stea pe loc
Să facă parte din acest joc;

Un boboc de trandafir înfloreşte
Când soarele iubirii străluceşte
Pe Cerul speranţelor,
Niciun nor nu poate acoperi
Frumuseţea inimii 
Când iubeşte cu adevărat,
Un suflet plin de dor
Nu poate fi golit aşa uşor;

Pe-un lănţişor de aur
Atârnă greu iubirea
Preţiosul tezaur,
Cununi de laur poartă
Cei care se iubesc neîncetat,
Cei care împreună au luptat
Pentru povestea lor...

Iubirea este sentimentul înălțător
Care te poate face câștigător
În lupta cu viața,
Iubirea poate topi gheața urii
Cu razele calde care izvorăsc 
Din adâncul unui suflet pur...

Iubirea nesfârșită
 Este ca un șnur
Cu care sunt legate
Amintirile frumoase, 
Emoțiile nenumărate,
Clipele binecuvântate;

Iubirea este muzica Universului
Pe care inima dansează
În zori, noaptea, la amiază,
Iubirea este o oază de fericire,
Drum drept spre nemurire.



Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Între dragoste și ură