În neant

Iubite, ce a rămas
Din trecutul nostru fără glas?
Un singur ceas de aşteptare,
Nicio urmă de visare...

Ce a rămas din iubirea
Care ne ridica
Pe cele mai înalte piscuri?
Nu mai avem chibrituri
Cu care să aprindem focul iubirii,
Am lăsat poarta deschisă nefericirii
Şi fereastra deschisă dezamăgirii.

Ce a rămas din promisiunile făcute
În clipele urâte, care ne-au ajutat
Să parcurgem un drum
Pe mare, nu pe uscat?
Acum, cerul s-a supărat,
Oceanul iubirii a secat,
Lumea de poveste a dispărut
În neantul de unde a apărut.

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii