Picături reci de ploaie cad
Peste flăcările
Ce-n mine încă ard,
De ce-ai construit un gard
Din orgoliul
Ce ţi l-ai făcut stindard?
Cât să mai rabd şi să te-aştept,
Când rana nu s-a vindecat
în al meu piept?
Dar nu regret,
Căci te-am iubit cu-adevărat
Chiar dacă tu m-ai înşelat.
Dar nu vreau să te judec,
Voi încerca să trec
Peste greşeala ta
Ca peste versul unui cântec
Pe care nu l-am înţeles cândva.
Voi încerca s-o iau de la-nceput,
Ocolind repertoriul necunoscut,
Voi deveni o elevă de nerecunoscut,
Uitând de trecutul cel urât.
Să te iubesc din nou voi încerca,
Ştergând cu buretele toată suferinţa.
Din milă, poate că te voi ierta,
Chiar dacă ai făcut
Calvar din viaţa mea!
Voi învăţa din nou
Notele de pe portativul iubirii,
Dar voi avea nevoie
De cheia fericirii!
Peste flăcările
Ce-n mine încă ard,
De ce-ai construit un gard
Din orgoliul
Ce ţi l-ai făcut stindard?
Cât să mai rabd şi să te-aştept,
Când rana nu s-a vindecat
în al meu piept?
Dar nu regret,
Căci te-am iubit cu-adevărat
Chiar dacă tu m-ai înşelat.
Dar nu vreau să te judec,
Voi încerca să trec
Peste greşeala ta
Ca peste versul unui cântec
Pe care nu l-am înţeles cândva.
Voi încerca s-o iau de la-nceput,
Ocolind repertoriul necunoscut,
Voi deveni o elevă de nerecunoscut,
Uitând de trecutul cel urât.
Să te iubesc din nou voi încerca,
Ştergând cu buretele toată suferinţa.
Din milă, poate că te voi ierta,
Chiar dacă ai făcut
Calvar din viaţa mea!
Voi învăţa din nou
Notele de pe portativul iubirii,
Dar voi avea nevoie
De cheia fericirii!
© Crisastemis
Din Volumul - Printre nostalgii /2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu