Un dor nebun

Mâna-mi tremurândă
Vrea să-ţi alunge
Măcar o undă de tristeţe,
Gură-mi flamandă
Vrea să-ţi sărute buzele
Ca să nu îngheţe,
Braţele mele,
Vor să-ţi mângâie trupul
Ca în tinereţe...

Era frumoasă iubirea
Când la noi a poposit,
Dar prea repede a fugit
Înapoi, la norii plini de ploi;

În loc de nisip galben
Doar noroi se prelinge
Din clepsidra timpului,
Care acum e plină de sânge...

Tristeţea distruge
Tot ce am clădit,
Iubirea s-a risipit
În furtunile de ieri
Care ne ţin departe
De însoritele primăveri;

Nu te găsesc nicăieri,
Cu toate că te caut
În tăcutele-mi
Dimineți şi seri
Pline de dureri;

Câte veri triste au trecut!
Atâtea vise ne-am făcut,
Dar din povestea de iubire
N-a mai rămas nimic;
Poate doar o scrisoare
Într-un plic, un sărut mic
De rămas bun şi-un dor nebun.


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii