Rămâi

Rămâi în inima mea,

Unde dragostea abundă,

Flacăra dorinței e mai mare

Cu fiecare secundă care trece.

Rămâi raza mea de fericire,

Drumu-mi spre nemurire,

Căci din iubire ți-am creat

Un Univers, nu un palat.

Rămâi în povestea mea,

Nu fugi, nu evada,

Nu mă lăsa, nu mă uita,

Nu-mi lua bucuria de a te avea.

Rămâi în lumea mea,

Nu renunța la mine, nu pleca,

Căci trenul vieții tale, 

A oprit demult, cândva,

Doar în stația mea.

Rămâi în sufletul meu,

Ca să pot trece cu bine

Peste tot ce este greu,

Dumnezeu mi te-a trimis,

Să-mi faci viața Paradis.

Rămâi în gândurile
Și în visele mele,

Căci milioanele de stele

Doar pentru tine 
Se aprind în fiecare noapte; 

Măcar șapte ani

Să mai fim împreună,

Să ne iubim, să ne spunem 

O vorbă bună, în fiecare zi...

Rămâi cu mine, orice ar fi!

© Crisastemis 

Din Volumul - În brațele lui Eros

Always in my heart

When I miss you,
I know where to find you;
Always in my heart. ❤

Crisastemis 💋

Dintr-o mie de bărbați

Când suntem împreună, 

Secundele pier,

Timpul zboară ca nebunul,

Taifunul iubirii 

Se apropie de inima mea,

M-aprind, mă sting, ca o mică stea;

Aș vrea să stăm non-stop îmbrățișați,

Cu funia dragostei să fim legați,

Căci dintr-o mie de bărbați 

Niciunul nu-i frumos și bun ca tine;

Tu-mi dai o nesfârșită stare de bine,

Mă faci să uit de mine,

Nici nu mai știu ce gândesc,

Dar simt până-n măduva oaselor

Că te iubesc, tu ești tot ce îmi doresc!

© Crisastemis 

Din Volumul - În brațele lui Eros

Refugiați în iubire

Refugiați în vise
Și în povești de dragoste
Scrise la lumina lunii
În nopțile pline de stele,
Ne bucurăm de clipele magice,
De locurile tainice 
Pe care le vizităm 
Când colindăm prin Univers
La braț cu iubirea și cu fericirea.

Scufundați în oceane de plăceri,
Făcând schimb de mângâieri
Și de sărutări pătimașe,
Inimile noastre buclucașe 
Prind aripi să zboare,
Uităm de gusturile amare
Ale durerii, ale tăcerii. 

Zidiți în nemurire, ne iubim 
Mult mai presus de fire,
Avem zeci de diplome 
De absolvire
La examenele vieții;
Suntem elevii ideali,
Sufletiști, cinstiți, loiali,
De fapt, suntem speciali.


Autor: Crisastemis 
Din Volumul 
În brațele lui Eros 

Te-aștept să vii

Când nuferii vor înflori,
Când fulgerele străvezii 
Nu vor mai brăzda cerul,
Când vei dezlega misterul iubirii,
Când te vei ridica 
Din prăpastia dezamăgirii,
Te-aștept să vii.

În clipele rătăcirii,
Când vei gusta 
Din dulceața iubirii 
Și vei simți fiorii fericirii, 
Drumul nemuririi 
Nu îți va mai părea atât de greu,
Căci voi fi lângă tine mereu;

Te-aștept să vii, îngerul meu,
Chiar dacă frumusețea-ți va păli, 
Chiar dacă tâmplele îți vor albi
Când zăpezile iernilor te vor acoperi;

Te-aștept să vii, când vei dori 
Să vezi fluturi roz și argintii 
În grădinile cu iasomie,
Când inima-ți va fi 
Ca o coală albă de hârtie 
Pe care-i scrisă cu tuș roșu 
A mea scurtă poezie;

Te-aștept să vii, de-ți va fi dor
S-auzi glas suav de ciocârlie;
Vom petrece o mie de nopți 
Și zile nesfârșite de bucurie;

Te-aștept să vii 
Când nu vei mai vărsa 
Nicio lacrimă albastră sau cenușie,
Când iarba va fi verde pe câmpie,
Sau când se vor coace strugurii în vie.

Te-aștept să vii,
Doar știi cât te iubesc,
Când ești lângă mine 
Ca o stea strălucesc,
Datorită ție 
În fiecare zi zâmbesc,
Doar tu mă faci să simt 
Că trăiesc.

Te-aștept să vii, azi,
Mâine, poimâine,
Când vei vrea. Fără tine 
Ar fi mult prea tristă viața mea!


Autor: Crisastemis 
Din Volumul 
În brațele lui Eros 

Un trandafir și-o orhidee

Te rog, spune-mi că încă mă iubești, 
Că încă mă vrei, că totul e okay...

Oare te-ai supărat de-atunci,

Când la răscruci de timpuri 
M-ai așteptat, 
Și fără să vreau am întârziat?

Pe mine, nu mă ia somnul în pat,

Gândurile-mi zboară la tine,

Număr minutele, orele, zilele,

Las pe mâine ce pot face azi,

Lacrimi reci îmi cad pe obrajii calzi
Când îmi amintesc de noi!

Bate vântul nefericirii dinspre Est,
Nu vrei să faci niciun gest,
Mă doare inima din ce în ce mai tare,
Mă cuprind fiori de disperare,
Nicio rază mică de soare,
Nicio fărâmă de speranță 
Nu se întrevede la Orizont.

Mi-e dor de ochii tăi, 
De mâinile-ți dibace,

Iubirea mă ține ca pe ace,

Pe față și pe dos mă-ntoarce

Ca pe o haină veche, prăfuită,

Viața mi-e posomorâtă, 

Inima mi-e ruptă, sufletul întristat;

Ieri noapte, 
Am visat că ai bătut la uşă, 
Eu ți-am deschis, 
Dar nu ai intrat nici măcar pe hol,

N-ai vrut să dai un mic ocol 
Căsuței, nici ogrăzii mele;
O ploaie de stele a căzut 

Peste orașul întunecat,

A tunat și-a fulgerat, 
Pietrele s-au crăpat,

Tare rău m-am supărat 
Că ai evadat, ca de fiecare dat'
Din visele mele! 

Sper că nu m-ai uitat,

Vreau să-mi promiți 
Că vei planta în Grădina Fericirii

Un trandafir și-o orhidee 
Pe fiecare metru pătrat,

Căci dacă voi cădea ca grâul secerat

Când sufletul îmi va fi însetat de iubire 
Ca de Apă vie, să pot să renasc 

În fiecare primăvară,
Nu la o sută, sau la o mie de ani!

© Crisastemis

Din Volumul - În brațele lui Eros

Iubire în tăcere

Tu, la un capăt al lumii, 
Eu în mijlocul furtunii,
Telefonul tău
Sună non-stop ocupat,
M-ai pus în așteptare...
Uneori, ești ca vremea 
schimbătoare!
Privesc în zare 
Zborul liniștit 
Al păsărilor călătoare,
S-au întors acasă 
Odată cu primăvara,
Cireșii au înflorit, 
Stejarii au înfrunzit,
Dar cerul fericirii, 
Adeseori e-acoperit de nori;

Din când în când, 
Cad stropi reci de ploaie 
Peste a iubirii vâlvătaie,
Din ochii-mi triști, 
Curg lacrimi șuvoaie 
Pe fiecare foaie pe care scriu
Că îmi doresc să fiu în brațele tale
Când aud cum șuieră vântul 
Și se cutremură pământul
De sub picioarele-mi obosite...

Trec ore, zile nesfârșite 
Pline de semne de întrebare,
Frumosul soare nu mai strălucește
Ca altădat'... Vapoarele toate 
Parcă s-au scufundat 
În ape adânci; 
Eu, mă avânt în larg
Ca o corabie 
Fără pânze, fără catarg,
Mă lovesc de zidurile
Tăcerilor tale ca de stânci,
Mările sunt agitate, 
Oceanele învolburate,
Țărmurile cu nisipuri colorate
Sunt prea departe,
Mi-e teamă de necunoscut,
De singurătate...

Azi noapte, am recitit 
Câteva scrisori de-amor
Pe care mi le-ai trimis 
În momentele-ți grele,
Când sufletul ți-era plin de dor...
Nu prea mi-a fost ușor 
Să mă strecor cu mintea
În clepsidra timpului;
Pașii m-au dus înapoi, în anul 2002, 
Mi-am amintit de noi, 
De clipele minunate petrecute-n doi;

Cu inima-mi mistuită de dor
Am evadat din cenușiul decor
Și am ajuns în lumea tăcută a viselor;
Te-am sărutat în gând, 
Bucurându-mă ca un copil 
De lumina stelelor,
Am pus iubirea-mi toată pe-un mosor,
Ți-am așternut-o la picioare
Pe un covor din flori de cais și de măr,
Am reușit să îți strecor în sân
Voalu-mi alb de mireasă,
Ți-am promis 
C-am să te-aștept cu drag acasă.

Mi-e dor de tine 
Mai mult ca niciodat',
Sper că te gândești la mine,
Îmi doresc să nu mă fi uitat!
Eu te iubesc ca la-nceput,
Te voi iubi întotdeauna,
Cu sufletul curat... necondiționat!


 © Crisastemis
Din Volumul - Frontiera iubirii

Dragostea noastră

Dragostea noastră, are greutate,

Ne pune-adesea în dificultate,

Ne dă pe spate când vrea ea,

Ne fură somnul și liniștea.

Dragostea noastră,

E ca o pasăre de aur

Cu aripi colorate,

Putem zbura la fel ca ea, 

Deasupra mărilor învolburate

Când inimile ne sunt înflăcărate.

Nesiguranța,

Ne duce pe terenuri minate

Sau pe drumuri întortocheate

Când sufletele ne sunt întristate,

Trebuie să stăm departe de păcate,

Să ne scăldăm în adevăr și în dreptate,

Să-i fim loiali iubirii,

Chiar și dincolo de moarte.

Dragostea noastră, are greutate,

E ca un diamant pur, 

De sute de carate,

Ca o mare de smarald, 

Plină de perle fine,

Nimeni nu se poate compara cu ea;

Dragostea mea și a ta,

E rază de soare, de lună, de stea,

Lumină care ne veghează

Pe timp de zi și de noapte,

Parfum de fericire, oază de libertate.

© Crisastemis
Din Volumul - Frontiera iubirii

Gânduri și amintiri

Gânduri rătăcite printre rânduri,

Scrisori fără destinatari,

Arbori seculari trântiți la pământ,

Palme reci de vânt 

Peste un obraz subțire,

Câteva fire de busuioc uscate,

Lipsă de iubire, sete de libertate.

Cuvinte încrucișate, 

Relații încordate,

Amintiri lăsate 

Pe un peron de gară pustiu,

Un fluture argintiu cu aripi frânte,

Lacrimi mari sau mărunte,

Un munte de suspine,

Un ciorchine cu struguri acri,

Un cer îmbrăcat în haine gri,

Străzi aglomerate sau pustii,

Stele verzi, nori cenușii.

Garduri vii, ziduri de beton,

Benzi uzate de magnetofon,

Arcul și săgeata lui Cupidon, 

Un Orizont nu prea senin,

O sticlă goală de vin, 

Un baldachin învechit,

Un suflet rănit, o inimă nebună,

O strună veche de vioară, 

O scară fără trepte,

Drumuri nu prea drepte, 

Semafoare defecte,

Călătorii amânate, 

Zile scurtate, nopti întunecate, 

Porți ferecate, iluzii deșarte.

 © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii

Jurământul iubirii

Mi-am tatuat pe suflet 
Numele tău
Și chipul lui Cupidon, 
Zeul Iubirii,
Am plantat pe-un petec 
De pământ fertil
Din Grădina Fericirii, 
Florile Nemuririi,
Am pictat pe cerul 
Din povestea noastră
Fluturi albi 
Și raze aurii de soare,
Mi-am scos emoțiile 
Din hambare
Și ți le-am pus la picioare,
Ți-am făcut loc 
În inima-mi mare 
Să stai cât vrei ca într-o casă,
Mi-am cumpărat 
Rochie de mireasă
Cusută cu fire de argint...
Iubite, vreau să te surprind 
În cel mai plăcut mod,
Nu vreau să te simți incomod 
În preajma mea,
Vreau ca dragostea să ne fie
Prilej de nesfârșită bucurie,
Să fim împreună o mie de vieți;
Vreau să te alint, să mă răsfeți,
Nopți și dimineți întregi,
Vreau să mă înțelegi 
Așa cum eu te înțeleg, 
Căci noi doi suntem un întreg,
Eu n-am să mă dezleg nicicând
De jurământul făcut cândva,
N-am să renunț la tine,
Nici la iubirea ta!



✍️ © Crisastemis
Din Volumul - Frontiera iubirii

Vise, mistere, himere

Vise aruncate pe topogan,

Un aeroplan de hârtie,

Versuri dintr-o poezie zăpăcită,

O inima cătrănită,

Un suflet sedus și abandonat,

Iubirea, ca un măr stricat,

Un crin uscat, un timp limitat.

Vise spulberate, porți ferecate,

Ferestre sparte, 

Povești de dragoste neterminate;

Gări părăsite, batiste refolosite,

Lacrimi de cleștar,

O lume tristă,

Un oraș ca un furnicar,

Un culoar prea îngust, 

Oțet în loc de must,

Pelin în loc de miere, 

Vise, mistere, himere.

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii

Confuzii

Din cauza sentimentelor confuze,

Astăzi, ne-au crescut spini pe buze,

Nu ne mai sărutăm, 

Nu ne mai îmbrățișăm,

Nu ne mai vorbim deschis, 

Ca altădată... Ne folosim 

De câte-o minciună sfruntată,

Mai închidem 
Câte-o poartă spre viitor;

Ne rătăcim prea des
În al urii trist decor,

Păstrăm fericirea

Ca pe o sticlă de șampanie
La gheață,

Emoțiile sunt în congelator,

Avem nevoie 
De un regulator de tensiune,

De o nouă versiune a iubirii...

Din cauza prea multor trădări,

În grădinile suspendate 

Nu mai cresc flori,

Cresc buruieni de leac,

Trupurile se vând vrac 

La colț de stradă,

Inimile-s puse pe câte-o tarabă,

Totul se face în grabă...

Sufletele pure nu mai au valoare,

Soarele se oglindește-n mare

Doar când nu e furtună,

Când vremea-i bună de iubit...

Privesc spre asfințit

Și-mi cade-o lacrimă

Ca de granit,

E întuneric în Infinit,

Plouă necontenit;

Ca dintr-un vis urât 
Eu m-am trezit,

Gândurile mi s-au limpezit, 

Sufletul mi-e liniștit;

În inima mea
Strălucește iar o stea,

Iubirea e la ea acasă,

De-acum, viața
Îmi va fi frumoasă!

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii

Iarna din privirea ta

Picuri albaștri de ploaie

Se-amestecă timid 

Cu fulgi albi de nea,

Iarna din privirea ta

Mă duce cu ea departe,

Pe țărmuri cu nisipuri sidefate;

Mările iubirilor sunt agitate,

Oceanele dorințelor 

Sunt învolburate,

Cuvintele de dor sunt cenzurate;

Pașii noștri se-ndreaptă

Spre o cărare nu prea dreaptă,

Totuși inima mea

Are ușa descuiată,

Iubirea-mi pentru tine

E nelimitată;

Vreau să urc treaptă cu treaptă

Cu tine de mână pe Scara fericirii,

Spre lumea minunată

Din poveștile nemuritoare

Cu prinți și cu prințese,

Cu împărați și cu împărătese;

Nori negri acoperă pământul,

Suflă puternic vântul 

Prin pădurile de brazi;

Azi, te iubesc mai mult decât ieri,

Mi-e dor de ale tale mângâieri,

De minunatele seri

În care zburam pe aripi de vis

Până în Paradis...

Tu erai frumos ca Adonis,

Eu semănam cu Afrodita, 

Eram iubita scumpă a ta,

Săgeata lui Eros 

Ne săgeta când vrea

Inimile mult prea rănite,

Sufletele noastre erau unite,

Simțeam până în oase 

Fiorii dragostei;

Demult, din ochii noștri 

Săreau scântei,

Acum, suntem aproape 

De marginea prăpastiei;

Tu nu vrei să recunoști 

Că mă iubești,

Dar eu îți spun că-mi ești destin, 

Dar Divin de la Bunul Dumnezeu,

Doar pentru tine trăiesc,

Pe zi ce trece, mai mult te iubesc!

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii