Regina Iubire

Sub bolta înstelată
Stau zgribuliți doi porumbei,
Cad flori de tei pe umerii mei,
Pe tâmplele-ți cărunte
Au apărut alți ghiocei.

Nuferi albi răsar din ape,
Eros e lângă noi aproape,
Tu mă săruți pe pleoape
Eu te sărut pe gură
Și-ncepe iar o aventură.

Vântul adie ușor,
Îți treci degetele fine prin păr,
Se vede că ești emoționat,
Palmele ți-au transpirat,
Oare crezi că iubirea e un păcat?

Nu... Nu are cum să fie așa,
Iubirea e o stea ce strălucește
Când apa mării fericirii crește,
Povestea noastră 
Va avea final nemaipomenit,
Doar n-am îmbătrânit degeaba!

Treaba fiecăruia din noi
E să învațăm să împărțim totul la doi,
Avem foi destule pe care putem pune
Emoții, sentimente, gânduri bune,
Și numele unei regine: Iubirea,
Care ne face zilele senine.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri
 

O pereche ideală

Noi doi, ne cunoaștem din alte vieți,
Sigur am băut cafele împreună
În multe dimineți... !
Tu știi să mă răsfeți, eu știu să te alint,
Când te văd venind din depărtare
Se face dintr-o dată soare,
Turmele de mioare
Pleacă singure la pășunat,
Sufletu-mi cade ca secerat
La picioarele tale.

Noi doi, suntem ca două balamale
De la aceeași ușă,
Iubirea ta îmi vine ca o mănușă
Când îndoiala
Ca o căpușă îmi iese în cale,
Cuvinte banale nu vreau să-ți spun,
Ești atât de bun, de iertător, de înțelegător,
Semeni cu zeu-mi preferat Amor!

Noi doi, împărțim același dor,
Suntem ca două jumătăți de măr
Deosebit de dulci...
Tu nu te culci niciodată pe o ureche,
Eu nu păstrez nicio datină străveche,
Suntem o pereche ideală,
Iubirea noastră-i colosală!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Tot mereu...

Pe tine te iert, pe mine mă cert,
Căci te iubesc prea mult.
În mine-i un tumult de sentimente;
Te port în suflet și în gând,
Mi-aud inima bătând
Când ești în preajma mea,
Nici dac-aș vrea
Nu cred că aș putea să te uit vreodat'.

Pe tine te doresc ca pe o apă de izvor
Când sufăr din prea mult dor,
Parfumul tău amețitor
E asemănător cu cel al trandafirilor,
Viața mi se pare Rai
Când în brațele-mi iubitoare stai,
Habar n-ai că datorită ție trăiesc!

Pe tine te pun pe primul loc,
Ești ca trifoiul aducător de noroc,
Focul iubirii arde-n mine cu putere
Nu doar în clipele efemere,
Ci tot mereu, iubitul meu...
Pe tine, eu, te vreau mai mult ca niciodat',
Frumos bărbat cu suflet imaculat!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Fără tine... nu!

Fără tine sunt săracă,
Iubirea ta mă îmbracă,
Îmi ține de foame, de sete,
Doar parfumul tău
Poate să mă îmbete.

Fără tine
Sunt ca un pui de erete fără aripi,
Nu pot, n-am cum să zbor
Dacă nu aud al tău glăscior
Șoptindu-mi la ureche,
"Te iubesc femeie zeie,
Foc, flacără, scânteie!"

Fără tine sunt ca o frunză de nalbă,
Ca o stea albă fără contur,
Fac câte-un tur în fiecare noapte
De la Est spre Vest, 

Apoi spre miazănoapte,
Apele-mi sunt tulburate când nu te văd,
În mintea mea e prăpăd.

Fără tine nu, nu văd scăpare
Din a tristeții închisoare,
Soare nu există
Decât în vechea revistă
Pe care-o țin pe noptieră...
Fără tine mă pierd prin atmosferă
Ca un micuț atom, iubite om!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Nu te grăbi!

Ia-mă ușor, nu te grăbi,
E loc destul în centrul inimii mele,
Poți intra în sufletu-mi blând când vrei
Ca într-o colivie de aur
Plină cu fluturi albi și porumbei.

Nu te grăbi ca fata mare la măritat
Doar ești bărbat în toată firea!
Ridică-ți privirea, zâmbește,
Călătorește cu mine prin Infinit
Când vântu-i potolit și nu e furtună.

Ia-mă de mână,
Vreau să-ți fiu iubită, nu stăpână,
Știi că urăsc cuvântul "minciună",
Așa cum urăsc frunza de mătrăgună;

Sunt o tipă înțelegătoare, bună,
Fac ordine în viața-mi tumultoasă
În fiecare zi, nu în fiecare săptămână,
Noaptea, mă îmbrac în raze de lună,
Dimineața, navighez pe mări
Însoțită de îngerii păzitori.

Mi-ai spus că vrei să-mi dai inima ta
Cu toată iubirea din ea,
Oare trebuie să-ți dau în schimb ceva?
Averea mea e dragostea,
Puterea mi-este Dumnezeu și bunătatea;

Dreptatea e poteca mea spre soare,
Pașii nu mă duc pe rute înșelătoare,
Nici pe poteci întortocheate,
Nu dau din gură nici din coate
Ca să ajung undeva,
Îmi văd liniștită de treaba mea.

Așa că... lasă trecutul în spate,
Clopotul Fericirii pentru noi bate!
Mă bucur că știi să-ți asculți glasul inimii
Așa cum asculți trilurile de ciocârlii!
Eu sunt aici doar pentru tine,
Știu că împreună ne va fi bine!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Fără contuzii, fără dureri

Iubindu-te atât de mult
Am reușit să nu mă scufund
În niciun ocean de lacrimi,
Am stat departe de patimi,
N-am croșetat iluzii,
N-am avut contuzii, nici dureri,
Nu m-am lovit de ziduri clădite din tăceri,
N-am mers pe drumuri spre nicăieri.

Iubindu-te cu patimă și dor,
Am învățat să mă înalț spre cer, să zbor,
Am trecut ușor peste Puntea suspinelor,
Mi-au fost zilele sărbători,
Parfum de flori înmiresmate
Am presărat în poeziile-mi toate,
Chiar și când erai plecat departe
Te simțeam atât de-aproape!

Iubindu-te, fiindu-ți credincioasă,
Viața mi-a fost mult mai frumoasă,
Am fost, sunt fericită ca o mireasă,
Mi-am pus inima pe masă
Și sufletul pe tava ta
De când ai apărut în calea mea.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Alaiul primăverii

A venit iar primăvara cu alaiul ei
De flori, de fluturi, de porumbei,
Lalele, ghiocei și viorele-au răsărit
Din pământul blagoslovit de Dumnezeu.

Vântul adie ușor
Printre crenguțe de măr,
Simt parfum îmbătător
De iasomie și de bujor,
Natura s-a trezit la viață,
Soarele mi-a zâmbit
Dis-de dimineață.

O privighetoare fâșneață
Și-a făcut cuib pe-un ram înflorit de cais,
Cupidon, o nouă telegramă mi-a trimis
Și un bilet de călătorie în Paradis.

Am scris și am să scriu versuri minunate
Despre grădinile înmiresmate
Și despre cârdurile de cocori
Ce zboară până aproape de nori;

În cele mai frumoase culori
Am să pictez iubirea, fericirea,
Și primăvara, ce nu-i un vis,
E un miracol, o bucurie de nedescris!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Muguri de vise

E larmă în Infinit,
Soarele se-ndreaptă spre asfințit,
Vântu-i stârnit de norii vineții
Care-au acoperit cerul;

La Meteo s-a anunțat furtună
De la început de săptămână,
Dar n-a plouat, nici nu a fulgerat,
Pământul, încă e uscat.

Muguri de vise s-au cățărat
Pe  câțiva pomi fructiferi; 

Până mai ieri,
Venit-au păsări rapitoare de nicăieri,
Zarea e întunecată, 

Marea e învolburată.

În mine, e liniște și pace
Chiar dacă inima-mi nu tace
Și bate ca nebuna,
Ploaie, furtună îmi e totuna!

Primăvara, deja s-a instalat
În sufletu-mi cald și curat,
Nu-mi fac griji, nici probleme,
N-am de rezolvat ecuații sau teoreme.

N-am de dat examene, nici teste,
Pot să urc pe creste de munți înalți,
N-am nevoie de sfanți ca să fiu fericită
Atâta timp cât mă simt iubită.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Nu mai ninge infernal

Panseluțe albe delicate,
Lalele și garofițe roșii cu petale catifelate
Stau tolănite la soare, în amiaza mare,
Păsările călătoare s-au întors acasă;

Un firicel de toporaș se chinuie să iasă
De sub un morman umed de pământ,
Eu cânt, sunt fericită, mulțumită,
Primăvara mea iubită a venit înapoi.

A înverzit frunza de trifoi,
Copacii-s îmbrăcați în haine noi,
Stoluri de rândunele și de porumbei
Și-au făcut cuiburi sub ramurile de cais;

Mă simt ca-n Paradis,
Parcă e vis tot ce trăiesc... !
Natura si-a schimbat veșmântul,
Nu plouă, nici nu bate vântul,
E liniște și pace, pita tot în vatră se coace,
Nu mai port cojoace, nu stau ca pe ace;

Mă bucur de mirosul îmbătător al florilor,
De glasul dulce al privighetorilor,
De minunatul decor pe care-l văd
Când mă trezesc în zori...

Ce bine că nu sunt nori pe cerul de opal
Și nu mai ninge infernal!
Mi-a dispărut micul pumnal din inimă,
Sufletul nu mi-este tulburat...

Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Pentru tot ce mi-a dat până acum
Și pentru ce-mi va da de astăzi înainte!
Cuvinte de laudă voi folosi
În ale mele inocente poezii
Și pentru îngerii mei păzitori
Care mă apără de oamenii răuvoitori,
Și mă ajută să văd lumea în culori.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Iubirea face minuni

Ca niște umbre trecătoare
Mergând pe poteca spre uitare
Sunt oamenii răi, nesimțitori,
Care calcă pe iarbă și pe flori,
Care nu iubesc necondiționat
Și pedepsesc intenționat
Câte un suflet nevinovat.

Ca niște trestii uscate
Sunt persoanele ciudate
Cu inimile pline de răutate.
Când vântul bate,
Lovesc pe alții pe la spate,
Critică și invidiază pe oricine.

Ca un mărăcine este ura,
Crește în bătătura celor care
Nu au în suflete raze de soare
Ci doar nori negri de plumb
Din care curg picuri de smoală
Peste câte-o inimă curată
Ca o coală albă de hârtie.

Ca parfumul de iasomie e iubirea,
Aduce fericirea și împlinirea
În viețile oamenilor frumoși,
Buni, drăgăstoși, miloși...
Romanticii adoră aroma florilor de tei,
Știu să zboare pe aripile dragostei.

Oamenii insensibili sunt răutăcioși,
Urâcioși, furioși, geloși,
Și lași, ca niște iepuri fricoși,
Nu vor, nu știu să fie mărinimoși,
Calzi, atenți, respectuoși.

Ca stelele strălucitoare sunt oamenii care
Știu ce înseamnă sinceritate, bunătate,
Adevăr, dreptate; Iubirea face minuni
În grădinile unde nu-s trandafiri cu spini.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Gânduri printre rânduri

Valuri de iubire mă împresoară

În această frumoasă primăvară,

Marea de smarald e neliniștită 

Ca inima-mi neprihănită.

Cupidon mi-a trimis iar o săgeată ascuțită

Care m-a doborât într-o clipită,

Am căzut pe gânduri

Când am citit ale iubitului meu rânduri;

Mi-a scris în ultima scrisoare 

Că mă iubește ca pe o floare,

Ca pe o stea strălucitoare

Ce nu se stinge niciodată;

Eu, fată nevinovată, ce să spun?

Că-l port neîncetat în sufletul meu bun?

Că simt al său intens parfum 

Pe pielea delicată a mea?

Că mi-a intrat în sânge ca un virus

De care nu vreau să scap?

Că mi-e din ce în ce mai drag?

Ce pot să fac... ?

Îl visez noapte de noapte,

Simt că mă topesc de dorul lui

În pragul dimineții când razele soarelui 

Intră pe fereastra-mi din dormitor;

Mereu îmi amintesc cuvintele de-amor 

Ieșite din gurița minunată a lui 

Când flăcările focului iubirii 

Ardeau în sufletele noastre cu putere... !

"Tu ești a mea avere, aur curat,

Prețios diamant"...

Așa îmi spunea când mă săruta

Și mă îmbrățișa... ! 

Au înflorit cireșii în livezi! Abia aștept 

Să văd ochii mari și verzi ai iubitului meu!

Vorba-i dulce, pace în suflet îmi va aduce,

Liniște și armonie, bucurie, veselie.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii

Trece timpul

Trec zilele pe lângă noi,
Dar mergem înainte,
Rezistăm ca doi eroi,
Când suflă vântul și sunt ploi
E soare, cald și bine-n noi,
Inimile ne sunt curate,
N-avem sufletele pătate de noroi.

Trec nopțile, fără lipsuri sau nevoi,
Ca niște bravi soldați
Luptăm cu viața amândoi,
Nu ne lăsăm îngenunchiați
De nimeni, de nimic;

Când ninge sau e frig
Ne gândim la frumusețea
Florilor de crâng,
Tăiem tristețea în bucăți,
Desenăm fluturi roz pe pereți.

Trece timpul, trece, trece,
Ca un duș cu apă rece în plină vară
E parfumul suav de primăvară,
Ne trezește din amorțeală,
Ne scapă de orice boală,
Căci iubirea noastră-i colosală.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Ai venit iubire

Ai venit iubire mare
Din povești nemuritoare,
Mi-ai adus iar primăvara,
Mi-ai luat de pe umeri povara
Lăsată de iarna grea.

Ai venit iubire, rază de stea,
În noaptea cea mai senină 
Când îngeri de lumină 
Au coborât din cer,
Mi-ai adus un bujor și un ghiocel,
Te-am primit cu drag în al meu suflețel.

Ai venit iubire fără să-mi dai de veste,
Știi că inima mi-e deschisă mereu,
Pentru tine eu compun sute de versuri,
Inventez noi universuri,
Căci mă îmbată al tău parfum,
Meriți tot ce-i mai bun, regină!

Un strop de adrenalină îmi dai în plus
Când soarele pleacă spre apus,
În zori când mă trezesc
Pe aripile tale, deasupra norilor plutesc.

De-acum până în April
Am să mă bucur ca un copil
De iarba verde de pe câmpie,
De fluturii ce vor zbura
Prin inima-mi zglobie.

Ca pe o floare la pălărie am să te port,
Am să mă comport frumos cu tine
întotdeauna
Căci ești una dintre cele mai prețioase
Comori de pe pământ;
Iubire, Dar Sfânt, minunat cuvânt.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

În mine e lumină

A nins cu flori de mohor
Pe tărâmul umbrelor,
În mine e lumină,
De dragoste divină
Mă bucur cât mai pot.

N-am să socot cum trece timpul,
Am să fac popas în anotimpu-mi preferat;
Primăvara cea vestită, cu aerul ei elegant
A venit să-mi dea binețe
Căci de povețe n-am nevoie.

A plouat cu tăciuni peste oamenii haini,
Mii de mărăcini au crescut
Printre orhideele suave din unele grădini,
Trandafirii sălbatici sunt plini de spini,
Nu-s puțini vulturii care dau târcoale
Unor suflete urâte, goale.

Au fost furtuni infernale
Prin paginile unor povești banale
Și în baladele de jale,
Au secat apele teritoriale,
Au coborât munții la vale,
Pădurile au fost tâlhărite,
Copacii-s îmbrăcați cu țoale învechite.

A venit Cupidon la mine pe negândite,
Mi-a aruncat câteva săgeți neotrăvite,
Mi-a pictat pe inimă un soare,
Mi-a îngropat tristețea
Lângă o salcie plângătoare,
Căci știe că trăiesc
Pe picior mic, nu mare;

Am învățat să ocolesc 

persoanele răuvoitoare,
Cunosc care sunt plantele otrăvitoare,
Îmi fac din fiecare zi sărbătoare
Căci viața este scurtă,
Vreau s-o trăiesc frumos,
Nu vreau să-mi crească fire albe
Prin păru-mi lung de abanos!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Luna fericirii

Ce bine ne stă împreună 

Când privim în miez de noapte

Razele albe de Lună

În aceasta lună a fericirii!

Fire de lalele și de ghiocei

Au răsărit în Grădina Iubirii

De când Baba Iarna a plecat

Cu ultimul tren 

Care se pare că a deraiat.

Niciun pisc de munte înalt

Nu mai e acoperit de zăpadă,

Primăvara și-a făcut culcuș

În a noastră primitoare ogradă,

E soare-n noi și pe fiecare stradă, 

N-o să ne mai luăm la sfadă 

Cu vântul hoinar

Odată ce-am trecut cu bine 

De-al frigului hotar.

Un ar de sentimente frumoase am plantat

Pe terenul mănos din sufletu-mi curat

Doar pentru tine, chipeș bărbat

Cu ochi ca două stele!

Nopțile nu-mi mai sunt grele 

De când te am,

Dulce balsam al inimii mele!

Ce minunate-s clipele în doi,

Timpul face pași înapoi

Când ne vede îmbrățișați,

Strâns legați cu funia dragostei;

Sub ramuri înflorite de tei 

Ca-n brațele mamei stau în brațele tale,

Șiraguri de mărgele 

Sunt lacrimile mele de bucurie

Când simt parfumul de iasomie

Împrăștiat de la oraș pân' la câmpie.

Ce bine că flacăra iubirii noastre este vie!

Ție iubite, îți aparțin cu totul 

De când ne-am cunoscut,

N-aș fi vrut, nici n-aș fi putut 

Să iubesc pe altcineva

Așa cum te iubesc pe tine comoara mea!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii

Vino, vino... !

Hai vino iar pe potecuța
Unde iubirea drăguța
Ne-așteaptă cu ramuri de măslin
Și cu câte un pahar de vin!

Vino când cerul e senin
Și soarele străluce
Deasupra galbenelor spice de grâu,
Să ne-mbăiăm până la brâu
În râul cu apă chioară!

Vino-n fiecare seară când răsare luna
Pe drumul parcurs de noi dintotdeauna,
Să înceapă săptămâna cu noroc,
Doar suntem flăcări din același foc!

Vino, cât nu va bate vântul și nu vor fi ploi,
Să ne plimbăm de mână prin zăvoi,
Să auzim glasuri de cintezoi,
Să împărțim iubirea la doi!

Vino, cât frunza de trifoi e verde,
Căci timpul trece mult prea repede,
Acum e cald și bine
Dar mâine nu știm cum va fi,
Vino, cât mi-e deschisă poarta inimii!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Careul iubirii

Dimineți cu aromă de cafea,

Cu cer albastru de catifea,

Emoții ascunse după perdea,

Petale de flori așezate pe podea.

Clepsidra din care nisipul se scurge,

Timpul care curge ca un râu la vale,

Foi de tutun, rotocoale de fum

Stropite cu parfum de fericire.

Inima mea în palma ta,

Sufletul tău, perechea sufletului meu,

Vechiul careu în care ne învârtim

Când cu iubirea ne întâlnim.

După amiezi și nopți senine,

Clipe de bucurie pline,

Dansuri pe muzici line,

Degetele tale fine încleștate

Pe coapsele mele înfierbântate;

Buzele-ți catifelate

Mușcând din buzele-mi uscate,

Ochii-ți cu sclipiri de smarald,

Glasu-ți blând și cald...

Șoapte de amor, cuvinte de dor,

Ferestre deschise spre Rai,

Focuri și flăcări aprinse,

Zboruri spre zări necuprinse.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii

Flăcări mistuitoare

Cu inima-mi plină de dor,
Pe aripi de vise ușor
Spre tine adesea zbor,
Iubitul meu prințișor
Cu chip blând, frumos;

Ești ca un câine credincios,
Când cad, mă ridici de jos,
Nu te-am ținut, n-am să te țin în lesă,
Căci faci de bunăvoie tot ce faci.

Îmi placi când taci și când vorbești,
Cerul se înseninează când îmi zâmbești,
De partea dreptății mereu ești,
Ca și mine, minciuna o urăști,
Niciodat' nu ocolești adevărul,
Întotdeauna spui ce gândești.

Ca un astru strălucești
În cărțile-mi cu poezii și cu povești,
Doțintele toate mi le împlinești,
Când îți pui capul pe umărul meu
Mă liniștesc instantaneu,
Uit de tot ce-i rău;

În ochii tăi ca două văpăi
Se oglindesc în noapte ochii mei,
Șoaptele tale de iubire
Îmi sunt plutire spre Infinit;
Ești tot ce mi-am dorit
De-aceea ți-am dăruit inima-mi mare
În care ard flăcări de iubire mistuitoare.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Cu tine de mână

Cu tine de mână sub raze de lună
Mă plimb la ceas de seară,
Prin liniștea clară
Se-aude glasul păsărilor care zboară
De la Nord spre Sud;

Greierii cântă, sufletul mi-l încântă,
Tu îmi reciți versuri de iubire,
C-o singură privire pe loc mă cucerești,
Cu un sărut dulce buzele-mi pecetluiești.

Vegheați de cete îngerești
Plutim prin Univers
Ca două corpuri cerești,
Tu mă iubești, eu te ador,
Ești cheia cu care pot deschide
Poarta Fericirilor.

Cu tine de mână
Mă plimb prin Paradis când nu e furtună,
Inima-mi nebună s-a lipit de inima-ți bună
Din prima zi când ne-am întâlnit
Pe drumul iubirii fără de sfârșit.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Frumoasă ești, femeie!

Frumoasă ești femeie,
Foc, flacără, scânteie,
Când îți văd ochii senini
Uit de ai tristeții spini.

Sufletul mi-alini în orice clipă,
Îmi pui o aripă de înger pe un umăr,
Nu mai număr clipele ce trec,
Nici nu mă mai plimb în cerc.

Frumoasă ești femeie, zână,
Pe cap porți cunună de stele,
Îmi luminezi nopțile grele
Și zilele mi le-nmulțești.

Din sferele cerești ai coborât?
Direct din Rai venit-ai pe acest pământ?
Eu sunt o umbră în calea ta,
Tu ești raza de soare din inima mea.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

E primăvară!

E primăvară, da, e primăvară,
Castanii și salcâmii au înmugurit,
În suflet, ghiocei și crini mi-au înflorit,
Speranțele au încolțit ca boabele de grâu
În inima-mi frumoasă,
Sunt fericită ca o mireasă
Ce își așteaptă mirele să meargă la Altar.

E primăvară iar în al iubirii calendar,
Livezile sunt îmbrăcate în rochii colorate,
Iarba a înverzit, iarna a fugit departe,
Orizonul e senin tot timpul,
Mă simt minunat
În anotimpul meu preferat!

E primăvară, da, e primăvară,
Îngerii din cer coboară
În fiecare zi și seară, ca să îmi dea binețe,
Privighetorile s-au obișnuit să mă răsfețe,
Se iau la întrecere cu ciocârliile
Ce se întorc de pe câmpiile mănoase.

De la ora șase dimineața
Se sparge gheața tăcerii,
Triluri ca la concert se aud
De pe ramurile singurului dud
Din curtea casei mele;
Zborul lin de rândunele nu lipsește
Din a mea scurtă poveste.

Ce bine că este primăvară!
Soarele ne încălzește,
Dumnezeu ne iubește,
Ne călăuzește pașii pe drumuri drepte,
Ca să scăpăm de patimi, de defecte.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Ploile de vară

În fiecare an, ploile de vară
Ne mângâie trupurile fierbinți,
Ne bucurăm de stropii mari
Ca doi copii cuminți,
Nu ne ieșim niciodată din minți;
Facem punți de legătură
Între noi și Mama Natură,
O luăm pe câte-o scurtătură
Ca să ajungem pe cărări de munți,
Să bem apă dulce de izvor...
Fluturi roz apar imediat în decor
Când ne sărutăm de zor,
Ne plimbăm prin ploaie surâzând,
Dansăm ca două frunze în vânt;
Un muribund parcă e timpul,
Se poticnește în nisipul ud
Din clepsidra-i uriașă,
Noi ținem de-a iubirii manșă,
Călătorim prin vise
Când stelele-s aprinse pe cer,
Niciun grănicer nu poate opri
Zborul nostru printre galaxii.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Acest poem

Acest poem e scris
Din suflet, cu iubire, pentru tine,
Zielele și nopțile 
Îmi sunt senine
De când te-am cunoscut;

Datorită ție n-am căzut
În prăpastia dezamăgirii,
Am zburat pe aripile fericirii
Când ai fost în preajma mea.

Mă simt ușoară 
Ca un fulg de nea,
Nu mai știu ce e tristețea
De când am văzut frumusețea
Razelor de lumină din inima ta;

Iubirea-ți minunată
M-a însoțit pe cărarea dreaptă

Spre Infinit,
Când îmi dai o sărutare, 

Soarele răsare,
Se topesc munții de gheață,
Dispar lacrimile de granit.

Acest poem ce poartă 

Semnătura mea,
E scris din inimioara-mi caldă
În care iubirea se scaldă
Ca-ntr-un ocean non-stop.

Un snop de sentimente
Am pus la păstrare
În ale mele toate hambare
Doar pentru tine,
Frumosule cu suflet mare;

Ești steaua-mi 

Norocoasă, strălucitoare,
Ți-am făcut din iubire 

Un piedestal de aur,
Te voi păstra în suflet 

Ca pe un tezaur.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

La mulți ani cu bucurii!

🌷🌼🌺🍀🌸

Martie cel vestit
La braț cu primăvara înmiresmată
La noi în suflete a poposit;
Ne-a adus în dar raze de soare,
Ghiocei, lalele, lăcrămioare,
Și mărțișoare colorate
De pe meleaguri îndepărtate.

Fetele nemăritate
Cu buze dulci și roșii
Ca cireșele coapte
Așteaptă să fie sărutate
De prinții din povești
Care umblă în calești de aur.

Cerul e senin,
Paharul Fericirii e plin;
Hai să bem un strop din el,
Să ne înveselim nițel!

La mulți ani cu bucurii!
Stele mii strălucitoare
Să ne însoțească neîncetat
Pe-a vieții și pe-a iubirii cărare!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Anotimpuri