Zi de zi

Iubite, zi de zi,
Cu tine mă plimb
Pe nori argintii,
Dacă ai şti
Cât te iubesc,
În tine sufletul
Mi-l oglindesc;

Zi de zi mă-ndrăgostesc
De vocea ta suavă
Pe care când o aud tresar,
Nu mă mai uit în calendar
Să văd cum zboară clipele
Căci eu le-am rupt aripile
De când te-am cunoscut...

Zi de zi, noapte de noapte
Iubite, vreau să-mi fii aproape,
Nu vreau ca toamna rece
Să vină înapoi
Cu întuneric, grindină şi ploi...

Noi doi,
Să ne iubim până la infinit,
Să fugim departe
De viscolul cel crunt...

Te iubesc atât de mult,
Mereu îmi ascult inima
Cum bate tare din pricina ta...
Iubirea mea,
Eşti cea mai frumoasă stea
Care etern va lumina
Pe bolta cerului meu de catifea!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Un pasager grăbit

Am fost îngenuncheată
Mereu, de un dor prea greu
Care mi-a rănit inima,
Am fost captivă în iubirea ta
Ca într-o cuşcă
De unde n-am putut scăpa...

Ai fost iubirea
În care credeam
Ca mă pot scufunda,
Ai fost speranţa
De care m-am putut agăţa...

Ai fost minunea
Ce apăruse-n viaţa mea,
Dar ai rămas doar iluzia
Unei poveşti de iubire...

Ai fost clipa mea de rătăcire,
Care m-a făcut
Să cred în nemurire,
Ai fost o împlinire,
Apoi, ai fost dezamăgire.

Nu știu dacă mai pot lupta
Cu durerea 

Ce mi-a cuprins inima,
Căci lipsa ta
A lăsat răni adânci în ea.

Dar trebuie
Să-mi văd de viaţa mea
Ca şi când
Tu nu ai trecut prin ea,
Vei rămâne doar
Un pasager grăbit
Ce sufletul mi l-a rănit.

Tu-ţi vei continua
Drumul bătătorit
Uitând de dragostea
Ce ne-a unit,
Eu voi merge
Către răsărit
După soarele
Care pentru tine
Deja a asfinţit.

© Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără de sfârșit

Cuvinte şi versuri

Cuvinte elogioase,
Versuri armonioase,
Cântece duioase,
Poezii frumoase.
 
Cuvinte haioase,
Versuri luminoase,
Cuvinte tăioase,
Ticuri nervoase.

Cuvinte lungi
Ca poalele în dungi,
Versuri prelungi
Care te fac să plângi.

Cuvinte delicate,
Versuri alambicate,
Cuvinte cizelate,
Versuri sofisticate.

Cuvinte încrucişate,
Multă aciditate,
Versuri decupate
Din reviste colorate.

Cuvinte uscate
Ca fructele lăsate
În arşiţa verii,
Cuvintele durerii,
Senzaţia neplăcerii.

Cuvinte şi versuri,
Întrebări, răspunsuri,
Sensuri sau nonsensuri,
Infinituri, Universuri.


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Voaluri

Voaluri de ceaţă
Ne-acoperă ochii
În fiecare dimineaţă,
Voaluri negre de tăcere
Se-aştern peste inimile
Sfâşiate de durere;

Voaluri albastre,
Speranţe deşarte,
Idealuri aruncate
În izvoarele secate,
Fericiri moarte;

Voaluri albe,
Clipe efemere,
Vise alungate de himere,
Iubire lipsă,
Eclipsă... Apocalipsă.


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Prin amintirile mele

Prin amintirile mele
Te-am cam pierdut
Iubirea vieţii mele,
Ai fost Luceafăr între stele,
Acum, eşti ca
O legătură de nuiele...

Degeaba vrei să fii ca soarele,
Mi-au dispărut speranţele
De a te întâlni, de a ne iubi...
Stau zi de zi
Şi număr orele ce trec,
Sufletul mi-e ars ca un bec,
Mă pierd prin timp 
Şi nu mă regăsesc;

Un joc copilăresc
Îmi pare dragostea
Sau o tarabă
De unde poţi cumpăra
Câteva grame de fericire...

O tristă amintire
A rămas în sufletul meu,
Totuși, să mă despart 
Definitiv de tine, e cam greu...
Am să mă mint mereu
Că m-ai iubit la fel de mult
Cum te-am iubit eu... !

 

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Un viitor întunecat

Secunde care trec
Peste vieţile
Trăite într-un cerc,
Cutii pline cu buline,
Pătrate şi suspine,
Linii albe trasate
Prin inimile fine,
Trenuri rapide
Scoase de pe şine,
Struguri şi afine,
Lămâi şi portocale,
Lacrimi şi jale;

Ierni geroase,
Sentimente scorţoase
Care ne dau târcoale,
Scârţâit de balamale,
Dureri de şale,
Iubiri ideale
Care s-au risipit
Ca nişte rotocoale de fum;

Fotografii
Dintr-un vechi album,
Cenuşă şi scrum
Dintr-un foc stins
De mult timp;

Un anotimp ciudat,
Un pian dezacordat,
Un pământ uscat,
Un scrâşnet de dinţi
Apăsat,
Un adânc oftat;

Un vis destrămat,
Un zâmbet forţat,
Un guler apretat,
Un costum cambrat
Pe un trup dezechilibrat;

Un Univers limitat,
Un Orizont îngustat,
Un creier neluminat,
Un viitor întunecat.

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Tu nu ştii

De-atâtea ori am vrut
Să-ţi spun că te iubesc,
Dar ceva m-a oprit,
M-a făcut să mă răzgândesc;
Acum, din amintiri trăiesc
Şi-mi dau seama
Că fără tine nu pot să trăiesc;

Nu pot să mai zâmbesc,
Prea mult mă doare
Tristeţea în care mă rătăcesc,
Mereu mă lovesc de tăcerea ta
Ca de o furtună,
Fie că e vreme rea sau bună;

Iubite, tu nu ştii cât te doresc
Şi câte lacrimi risipesc
Când la tine mă gândesc;
Vrei să-ţi cerşesc iubire,
Dar eu vreau dezrobire,
Nu vreau să fiu sclava iubirii,
Nici să gust din amărăciunea
Dezamăgirii...

Iubirea pură-i mai presus
De legea firii,
Dar norii fumurii
Au acoperit din nou
Florile fericirii;
Iubite, nu mă da uitării,
Eu te-am iertat
De la-nceputul primăverii;
Acum e iarnă-n sufletul meu
Și fără tine, mi-e atât de greu!

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

La un pahar de vorbă

Te invit la un pahar de vorbă
Sau la un castron de ciorbă,
O friptură de viţel,
De curcan sau de purcel!
Am să-ţi dau şi-un ghiocel
Să-l agăţi de sufleţel,
La urechi am să-ţi atârn
O floare de nufăr sau un crin;
Am să te sărut pe naşu-ţi cârn
Şi-am să mătur cu un târn
Tristeţea şi bătrâneţea!

Iubita mea,
Te invit la o cafea
Cu multă miere în ea,
Apoi la o citronadă
Dulce ca o baladă;
Mai târziu vom dansa
Pe muzica iubirii
Din inima mea,
Am să-ncerc să îţi explic
Ce-înseamnă fericirea,
Fără să o tragi la loz în plic;
O statuie-am să-ţi ridic,
Căci pe lângă tine,
Sunt atât de mic!
Iubito, în fiecare minut,
Am să-ţi dau câte-un pupic,
Vom zbura pe aripile fericirii
Din Europa, până la Mozambic!
 

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Ce-i mai bine?

Iubite, nu stiu ce să fac,
Iubirea ta, mi-a pus capac...
Nu știu cum ar fi mai bine,
Să renunț sau nu la tine?

Dorul de tine
E ca un mărăcine
Care mă înţeapă
De câte ori vrea
Iubirea să înflorească
În inima mea...

Mă doare rău singurătatea,
Dar tăcerea ta
Îmi distruge liniştea
Ca o ceaţă densă
Ce se aşterne în calea mea.

Trece ziua,
Va trece şi noaptea,
Dimineaţa care va urma
Va fi din ce în ce mai grea!

Iubirea ta face ce vrea
Din mine, din viața mea,
Tu te joci
Cu inimioara-mi blândă,
Ce nu te poate alunga din ea,
Iubite, nu te pot uita!

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

O scrisoare de iubire

O scrisoare de iubire
Vreau să-ţi scriu,
Până nu va fi prea târziu
M-ai iubit mult, ştiu,
Dar mi-ai lăsat sufletul pustiu;

Eu am fost o carte deschisă,
Dar poarta inimii tale
Uneori a fost închisă,
Poate povestea noastră scrisă
Va lăsa uşa întredeschisă
În sufletul tău, poate cândva
Îţi va părea rău;

Între tot ce am dorit 

sau am sperat,
Nu-mi dau seama
Cine-a fost mai vinovat,
Dar eu te-am iubit cu-adevărat;

Cuvintele nu-şi mai au rostul
Căci costul e cam piperat
La sentimentele mai pure
Decât aurul curat;

Iubirea nesfârșită promisă
O voi păstra ca pe o fisă
Pe care o voi pune în tonomat
Când îmi va fi dor s-ascult
Cântecul nostru preferat;

Tu m-ai iubit, dar m-ai înşelat,
Eu te-am iertat,
Dar tu m-ai abandonat,
Eu în suflet te-am păstrat
Neîncetat...

Tu, poate că m-ai uitat!

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Iarna cea mai grea

Iubito, de ce te porţi
Cu mine mişeleşte?
Răceala ta, ca un pumnal
În suflet mă loveşte,
Durerea creşte,
Dar nu mă nimiceste;
Lipsa ta mă nelinişteşte,
Un fulger parcă mă trăsneşte
În moalele capului,
Dar mă doare-n cot şi în călcâi!
De nu vrei să rămâi
Iubirea mea dintâi,
În urma mea te voi lăsa
Ca pe iarna cea mai grea!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Figuri de stil

Papiote, ace,
Ghemotoace 
De sârmă
Ghimpată,
Sare presărată
Peste răni,
Gâscani, gâşte
Zeci de găluşte;

Inimi sărace,
Suflete posace,
Clipe enigmatice;
Iluzii optice,
Legende antice,
Bombe atomice,
Narcotice;

Persoane false,
Arme scoase din sertar,
Un păpuşar care
Trage de sfori,
Scursori, unsori,
Persecutori,
Oameni otrăvitori,
Răutăţi la purtători;

Duritate, toxicitate,
Lipsă de libertate,
Tristețe, durere, moarte.

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Cerere scrisă la Dumnezeu

Sunt captivă într-un careu,
Tristeţea tropăie prin sufletul meu
Din cauza ta, micul meu zeu!
Din iubire pentru tine,
Am să fac o Cerere scrisă la Dumnezeu,
Am să îl rog să mi te-aducă înapoi,
Căci am uitat ce-nseamnă cuvântul <noi>
De când m-ai lăsat prizonieră într-un război...
Eu un război crunt, în care sunt doar
O frunză purtată de vânt,
Căci tu iubite, nu mai spui niciun cuvânt.

Aş vrea să fiu o pasăre,
Să stau pe-un munte de argint
Iar tu să fii un fulg de nea
Rătăcit în iarna grea,
Eu, cu aripile fâlfâind,să îmi iau avânt,
Să zbor spre tine, să te încânt,
Să-ţi cânt cu glasu-mi tremurând...

Iubite, de dorul tău tot plâng,
Dar tu nu dai doi bani
Pe tristețea care mă bagă în mormânt!
Nu-mi vezi lacrimile curgând?
Nu auzi vântul şuierând şi marea vuind,
Nu simţi pământul trepidând
Când eu te chem cu al meu gând
Și cu inima mea?
Iubite, simt cum se sfârșește viața mea
Din cauza ta!
La Dumnezeu din nou mă voi ruga
Să mi te-aducă pe cărarea
Unde se află dragostea!


 © Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără sfârșit

Prin gândurile mele

Prin gândurile mele
Dacă te-am rătăcit
Vreodată,
Tu să mă ierţi,
Dar poarta sufletului
Mi-e descuiată;

Tu poţi să intri
De fiecare dată,
Căci te aşteaptă
Dragostea-mi curată!

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Atât de săracă...

Știu, din iubire tu ai mai suferit,
Sufletul ţi-a fost adesea rănit,
Acum, ești ca un țărm 
De mare părăsit,
Chiar și păsările tale,
Din zborul lor s-au oprit,
Nu mai ai castele de nisip.
Dar eu te-am iubit, 
Sunt mult prea sigură,
Fără tine, mă simt 
Atât de singură!

Tu... ai rămas cel mai trist om,
Ești ca un pom 
Fără ramuri, fără frunze,
Buzele-ți sunt reci, 
Cuvintele-ți sunt seci,
Regrete, ai zeci... Dar, scuze,
Atâtea dureri difuze, 
Sentimente confuze
Sunt în inima mea din cauza ta,
Totuşi sunt sigură, nu te pot uita!

Doar iubirea ta, mă acoperea
Cu fluturi de lumină,
Tu îmi făceai dimineaţa senină
Iar noaptea goală
Mi-o umpleai cu stele,
Erai iubirea vieţii mele.

Ştiu că între noi
N-a fost nimic întâmplător,
Doar tu erai uşa mea deschisă
Spre fericire, spre viitor,
Erai al meu învingător.

Fără tine, cerul nu mai e albastru,
În inimă am un morman de balastru,
Pietre de râu, lacrimi ca un pârâu
Acoperă sufletul meu
Care se topeşte de dorul tău.

De ce nu eşti aici cu mine,
De ce nu mai fierbe
Sângele în tine
Când te gândeşti la mine?
De ce atât de multe controverse,
De ce atâtea amintiri şterse
Din memoria ta?

Eu nu pot să iubesc pe-altcineva,
Inima mea, pe tine te vrea,
Tu eşti tot ce îmi doresc acum,
Eşti tot ce mi-am dorit cândva...

Fără tine sunt atât de săracă,
Iubirea ta mă îmbracă
Şi-mi ţine de foame,
Iubirea ta, e o livadă
Cu poame fermecate,
Iubirea ta, e calea mea
Spre libertate!


© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit

Gheaţă la mal

Gheaţă pe drumurile pustii,
Gheaţă pe arterele inimii,
Gheaţă pe podurile de iluzii
Din sufletele triste, zi de zi.

Gheaţă şi noroi,
Ţurţuri, ape, sloi,
Pajişti de basm
Înzăpezite,
Tăceri albe aşternute
Peste aripile rupte
Ale păsărilor iubirii,
Cununa fericirii
Ruptă în bucăţi,
Singurătăţi...

Vise ce patinează
Pe ghețile
Unde ura hibernează,
Tristeţe ca o oază
De unde tâșnesc
Stropi de nefericire;
O poveste de iubire
Încurcată-n multe fire
De înaltă tensiune;

Gheaţă... azi,
Poate şi mâine
Între mine şi tine,
În viitorul ce se întrevede
În sentimentele
Ca frunzele veştede,
Pe care le vom arunca
Pe geamul uitării;
Gheaţă în iarna rea
Din inima mea şi a ta!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Un singur motiv

Iubite, dă-mi un motiv,
Fă-mă să mă răzgândesc
Să nu te părăsesc!
Dă-mi un singur motiv,
Să nu dispar ca un fum
Din viaţa ta,
Să nu calc în picioare
Iubirea, care a fost cândva
Umbrela sub care
Ne-am adăpostit;

Nici ploile nu ne-au despărţit,
Nici furtunile care ne-au lovit
Din toate părţile nu au reuşit
Să ne rupă barajele;

Eu nu vreau să arunc
Pe geam emoţiile,
Nici amintirile;
Dar dă-mi un motiv
Care să mă facă
Să păstrez clipele frumoase
În sufletul meu
Ca într-un carneţel
Pe care nu-l voi rupe
Niciodată;

Dă-mi un motiv
Ca să păstrez
Iubirea curată
Numai pentru tine;
Iubite, ia cu forţa
Toată iubirea din mine,
Aprinde torţa,
Să ardă focul,
Să dispară potopul geloziei
Din inima mea;
Iubeşte-mă ca pe o stea,
Ca pe o rază de lumină,
Iubeşte-mă ca pe viaţa ta!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Ochi de căprioară

Frumoasa mea

Cu ochi de căprioară,
Nu lăsa vraja iubirii
Noastre să dispară!

Tu eşti o floare rară,
Răsari în inima mea
În fiecare primăvară,
Îmi parfumezi
Casa sufletului
Zi de zi, seară de seară;

Frumoasa mea
Cu ochii blânzi,
În mine vreau
Să te scufunzi
Ca-ntr-un ocean
De fericire,
Căci răspândeşti
Numai arome de iubire
Pe unde treci;
Mii de poteci
Îţi faci prin mine,
În fiecare clipă
Mi-e dor de tine;

Te iubesc prea mult,
Nu mi-e ruşine să recunosc;
Când la tine mă gândesc
Toate florile-nfloresc,
Copacii înmuguresc;
Iubito, tu eşti
Darul meu ceresc!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Pe aripi de timp

Prin codrii verzi
Ades te-am căutat,
Chiar şi la poalele munţilor
Cu drag te-am aşteptat,
Am băut apă
Dintr-un izvor curat
Şi lângă brazii cei falnici
De multe ori am stat;

În lacrimile sufletului meu
De multe ori te-am îngropat,
Dar din prea multă iubire
Te-am iertat şi te-am înviat;
 
Pe aripi de timp am zburat
De la un capăt al lumii
Până la celălalt,
Pe tine te-am aflat
Aşteptându-mă
Ca pe o stea de diamant;

De tristeţe ne-am îndepărtat
Şi ne-am unit singurătăţile
Cu-n lanţ de-argint curat,
Iubirea iar s-a înfiripat
În inimile noastre
Ce rătăciseră
Pe un tărâm întunecat;

Iubirea ne-a salvat,
Trecutul l-am uitat
Şi ne-am ridicat
Din ruinele lăsate
De un război ciudat.


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Cu tine

Cu tine iubite, cu tine
Toate zilele îmi sunt senine,
În mine iubite, în mine,
Emoţiile trec peste suspine
Și sar de pe şine
Ca trenurile deraiate,
Cu tine iubite,
Mă bucur de libertate.

Iubirea noastră
E o fereastră spre cer,
Cu tine, timpul
Nu mai este efemer,
Tu eşti al meu corăbier,
Navigăm pe marea vieţii,
Retrăim anii tinereții.

Cu tine trec peste
Clipele furtunoase,
Cu tine plutesc printre şanse,
Printre zâmbete sau grimase,
Cu tine-am construit
Atâtea case şi temple ale iubirii,
Cu tine-am rupt lanţurile robirii.

Cu tine fug în lume
Departe de comedii, de glume,
Cu tine, nu am nevoie de nume
Sau de pseudonume...
Cu tine sunt doar eu,
Tu ești micul meu zeu,
Te-am iubit, te voi iubi mereu!
 
© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Mi-e imposibil!

Mi-e imposibil să renunț la tine,
Iubirea ta îmi face bine,
Ești ca un medicament 
Fără prescripție medicală,
Mă bagi în boală 
Și mă vindeci totodată,
Nu te-aș da pe lumea toată!

Mi-e imposibil să rezist
Fără zâmbetul tău de artist,
Ochii tăi frumoși 
Sunt atât de luminoși!
Miroși a flori de primăvară,
Aș sta în brațele-ți calde 
Seară de seară,
M-aș cuibări la pieptul tău
De fiecare dată când mi-e greu.

Tu știi că Dumnezeu 
Ne-a binecuvântat iubirea
Când a văzut strălucirea 
Din ochii mei,
Tot El ne-a dat aripi de porumbei
Ca să putem zbura,
Să fim aproape de Împărăția Sa.

Mi-e imposibil să renunț
La tot ce ne-a legat cândva,
Nu pot să mă ascund 
După nicio perdea,
În inima mea, dar tu ai loc,
Iubirea-i ca un foc nestins
În sufletu-mi aprins de dor;
Mi-e imposibil să cobor 
Din sferele înalte ale unui Univers
Care dă vieții și fericirii mele sens!



Autor ✍️ Crisastemis
Din Volumul - Aromă de Amor

Iubire pură sau otrăvitoare?

Iubitul meu, 
Uneori vreau să te părăsesc,

Dar nu ştiu cum ar fi mai bine,
Să te iubesc în continuare 
Sau să te urăsc?
Să te iert sau să te pedepsesc,
Aşa cum tu m-ai pedepsit
Când sufletul mi l-ai rănit
Şi inima mi-ai călcat-o în picioare?

De-atâtea ori mi-ai aruncat Sentimentele într-o
Prăpastie neîncăpătoare!
Sufletul tău alerga adesea 
După iubiri înşelătoare,
De zeci de ori, buzele tale
Căutau o altă sărutare,
Iubirile otrăvitoare
Ți -erau salvare
Când focul patimilor 
Te ardea prea tare;

Dar știi că iubirile trecătoare
Nu au vreun solid temei,
Aşa că eu aştept să te întorci
La puritatea dragostei 
Ce o găseşti în mine;
Iubirile străine se pierd 
Pe lungile cărări,
Paşii celor rătăciţi, 
Merg către nicăieri;

Iubirea mea curată 
Este ca un torent,
Oricât ai fi de inteligent
Nu poţi să te ascunzi 
La nesfârşit de mine;
Iubirea mea te poate ajuta
Să ai cămările inimii pline 
Cu tot ce îţi doreşti,
Iubirea mea te poate 
Face să străluceşti,
Eu pot fi acoperişul 
Sub care să te adăposteşti
Când de furtunile vieţii 
Poţi să te loveşti.

Iubitul meu din depărtare,
De mâine, am să-ncerc 
Să am răbdare,
Căci ştiu că te vei sătura 
De iubirile amăgitoare;
Dacă-ţi vei cere iertare,
Am să uit clipele mele de disperare,
Am să te iert, dacă-mi 
Vei aduce măcar o floare;

Astăzi, o să mă prefac 
Că nu mă doare
Tăcerea ta care-i otrăvitoare,
Căci nu mai scoţi niciun cuvânt,
Ai băgat vocabularul iubirii în mormânt!
Cu toate acestea, 
Tu eşti tot ce am mai sfânt,
Doar tu şi Dumnezeu 
Aveţi loc în sufletul meu;

Oricât aş vrea să uit de tine,
Iubirea ta se cuibăreşte-n mine
Şi nu mai vrea să plece;
Oricum, iarna rece 
Va trece în curând,
Sper că inima ţi se va încălzi
Şi din nou mă vei iubi!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Fărâme de iubire

Gânduri şi idei,

Flori uscate de tei,
Ani mulţi şi grei
Pierduţi cu rost
Sau fără de rost;
Ce a fost sau ce va fi
Cu noi doi, nu putem şti,
Poate că ne vom iubi
Până când ne vom plictisi;
Dacă vom trăi
Departe unul de celălalt,
Va fi mai greu
Să distrugem munţii
Tăcerii de bazalt...
Sper că lacrimile mele
Căzute de-atâtea ori pe asfalt
Să se prefacă în argint curat
Când iarna va veni;
Poate nu ne vom mai certa
Ca doi copii,
Poate că iertându-ne,
Nu vom mai suferi;
Poate că ultima zi
Pe care-am petrecut-o împreună
Nu a fost doar o iluzie sau o minciună,
Poate că din ultima noapte nebună
În care ne-am iubit ca disperaţii,
A mai rămas raza speranţei,
Poate că din acele raţii de fericire
Au mai rămas câteva fărâme de iubire!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii