Cerere scrisă la Dumnezeu

Sunt captivă într-un careu,
Tristeţea tropăie prin sufletul meu
Din cauza ta, micul meu zeu!
Din iubire pentru tine,
Am să fac o Cerere scrisă la Dumnezeu,
Am să îl rog să mi te-aducă înapoi,
Căci am uitat ce-nseamnă cuvântul <noi>
De când m-ai lăsat prizonieră într-un război...
Eu un război crunt, în care sunt doar
O frunză purtată de vânt,
Căci tu iubite, nu mai spui niciun cuvânt.

Aş vrea să fiu o pasăre,
Să stau pe-un munte de argint
Iar tu să fii un fulg de nea
Rătăcit în iarna grea,
Eu, cu aripile fâlfâind,să îmi iau avânt,
Să zbor spre tine, să te încânt,
Să-ţi cânt cu glasu-mi tremurând...

Iubite, de dorul tău tot plâng,
Dar tu nu dai doi bani
Pe tristețea care mă bagă în mormânt!
Nu-mi vezi lacrimile curgând?
Nu auzi vântul şuierând şi marea vuind,
Nu simţi pământul trepidând
Când eu te chem cu al meu gând
Și cu inima mea?
Iubite, simt cum se sfârșește viața mea
Din cauza ta!
La Dumnezeu din nou mă voi ruga
Să mi te-aducă pe cărarea
Unde se află dragostea!


 © Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără sfârșit