Iubire pură sau otrăvitoare?

Iubitul meu, 
Uneori vreau să te părăsesc,

Dar nu ştiu cum ar fi mai bine,
Să te iubesc în continuare 
Sau să te urăsc?
Să te iert sau să te pedepsesc,
Aşa cum tu m-ai pedepsit
Când sufletul mi l-ai rănit
Şi inima mi-ai călcat-o în picioare?

De-atâtea ori mi-ai aruncat Sentimentele într-o
Prăpastie neîncăpătoare!
Sufletul tău alerga adesea 
După iubiri înşelătoare,
De zeci de ori, buzele tale
Căutau o altă sărutare,
Iubirile otrăvitoare
Ți -erau salvare
Când focul patimilor 
Te ardea prea tare;

Dar știi că iubirile trecătoare
Nu au vreun solid temei,
Aşa că eu aştept să te întorci
La puritatea dragostei 
Ce o găseşti în mine;
Iubirile străine se pierd 
Pe lungile cărări,
Paşii celor rătăciţi, 
Merg către nicăieri;

Iubirea mea curată 
Este ca un torent,
Oricât ai fi de inteligent
Nu poţi să te ascunzi 
La nesfârşit de mine;
Iubirea mea te poate ajuta
Să ai cămările inimii pline 
Cu tot ce îţi doreşti,
Iubirea mea te poate 
Face să străluceşti,
Eu pot fi acoperişul 
Sub care să te adăposteşti
Când de furtunile vieţii 
Poţi să te loveşti.

Iubitul meu din depărtare,
De mâine, am să-ncerc 
Să am răbdare,
Căci ştiu că te vei sătura 
De iubirile amăgitoare;
Dacă-ţi vei cere iertare,
Am să uit clipele mele de disperare,
Am să te iert, dacă-mi 
Vei aduce măcar o floare;

Astăzi, o să mă prefac 
Că nu mă doare
Tăcerea ta care-i otrăvitoare,
Căci nu mai scoţi niciun cuvânt,
Ai băgat vocabularul iubirii în mormânt!
Cu toate acestea, 
Tu eşti tot ce am mai sfânt,
Doar tu şi Dumnezeu 
Aveţi loc în sufletul meu;

Oricât aş vrea să uit de tine,
Iubirea ta se cuibăreşte-n mine
Şi nu mai vrea să plece;
Oricum, iarna rece 
Va trece în curând,
Sper că inima ţi se va încălzi
Şi din nou mă vei iubi!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii