O scrisoare de iubire
Vreau să-ţi scriu,
Până nu va fi prea târziu
M-ai iubit mult, ştiu,
Dar mi-ai lăsat sufletul pustiu;
Eu am fost o carte deschisă,
Dar poarta inimii tale
Uneori a fost închisă,
Poate povestea noastră scrisă
Va lăsa uşa întredeschisă
În sufletul tău, poate cândva
Îţi va părea rău;
Între tot ce am dorit
Vreau să-ţi scriu,
Până nu va fi prea târziu
M-ai iubit mult, ştiu,
Dar mi-ai lăsat sufletul pustiu;
Eu am fost o carte deschisă,
Dar poarta inimii tale
Uneori a fost închisă,
Poate povestea noastră scrisă
Va lăsa uşa întredeschisă
În sufletul tău, poate cândva
Îţi va părea rău;
Între tot ce am dorit
sau am sperat,
Nu-mi dau seama
Cine-a fost mai vinovat,
Dar eu te-am iubit cu-adevărat;
Cuvintele nu-şi mai au rostul
Căci costul e cam piperat
La sentimentele mai pure
Decât aurul curat;
Iubirea nesfârșită promisă
O voi păstra ca pe o fisă
Pe care o voi pune în tonomat
Când îmi va fi dor s-ascult
Cântecul nostru preferat;
Tu m-ai iubit, dar m-ai înşelat,
Eu te-am iertat,
Dar tu m-ai abandonat,
Eu în suflet te-am păstrat
Neîncetat...
Nu-mi dau seama
Cine-a fost mai vinovat,
Dar eu te-am iubit cu-adevărat;
Cuvintele nu-şi mai au rostul
Căci costul e cam piperat
La sentimentele mai pure
Decât aurul curat;
Iubirea nesfârșită promisă
O voi păstra ca pe o fisă
Pe care o voi pune în tonomat
Când îmi va fi dor s-ascult
Cântecul nostru preferat;
Tu m-ai iubit, dar m-ai înşelat,
Eu te-am iertat,
Dar tu m-ai abandonat,
Eu în suflet te-am păstrat
Neîncetat...
Tu, poate că m-ai uitat!
© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu