Fărâme de iubire

Gânduri şi idei,

Flori uscate de tei,
Ani mulţi şi grei
Pierduţi cu rost
Sau fără de rost;
Ce a fost sau ce va fi
Cu noi doi, nu putem şti,
Poate că ne vom iubi
Până când ne vom plictisi;
Dacă vom trăi
Departe unul de celălalt,
Va fi mai greu
Să distrugem munţii
Tăcerii de bazalt...
Sper că lacrimile mele
Căzute de-atâtea ori pe asfalt
Să se prefacă în argint curat
Când iarna va veni;
Poate nu ne vom mai certa
Ca doi copii,
Poate că iertându-ne,
Nu vom mai suferi;
Poate că ultima zi
Pe care-am petrecut-o împreună
Nu a fost doar o iluzie sau o minciună,
Poate că din ultima noapte nebună
În care ne-am iubit ca disperaţii,
A mai rămas raza speranţei,
Poate că din acele raţii de fericire
Au mai rămas câteva fărâme de iubire!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii