Happy and free

I'm my own boss!
I do all I want,
I'm who I like to be,
I am happy and free!

 © Crisastemis

Las timpul să decidă

Nici viaţa-mi de acum
Nu prea mai are preţ,
Chiar dacă mi-am scris-o
Pe un letopiseţ
Ce va rămâne undeva
Între trecut și viitorul
Nesigur care va urma...

Nici fericirea-mi
Nu mai are rost,
Nici comentariile
Despre ce a fost
Sau ce-ar fi putut
Să fie între noi,
Căci tu n-ai vrut să fim doi,
Ai preferat să îmi
Arunci iubirea la gunoi;

Ai rupt atâtea foi
Din cartea unde era scrisă
Povestea iubirii noastre,
Nu ţi-a păsat de clipele albastre
Pe care le-am petrecut,
Nu ţi-a păsat de drumul
Străbătut pe jumătate,
Ai ales să mergi 

Singur mai departe;

Ai lăsat în mările 

Iubirii învolburate
Frumoasele mele şoapte,
Ai risipit în vânt, 

Dorul meu cel crunt...

Nu știu ce sunt acum pentru tine
Sau dacă voi mai fi ceva...
Las timpul să decidă în favoarea ta,
Inima-ți trebuie să se hotărască
Dacă mă mai vrea.


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Lupta cu iubirea

De-atâtea ori aud ploaia bătând
În geamul sufletului meu plăpând,
Mereu mă trezesc lăcrimând
Cu gândul că nu te voi vedea curând;
De zeci de ori te văd trecând
Pe lângă mine, dar nu vrei
Să-mi spui niciun cuvânt;
Stau tremurând în frigul serii,
Cu ochii tulburaţi din cauza durerii
Căci clipa trădării încă n-am uitat-o,

Dar lupta cu iubirea n-am abandonat-o.


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

E vina ta

Nisipul din clepsidră s-a risipit
De când nu ai mai venit,
Se-apropie cel mai trist
Asfinţit din viaţa mea
Căci nu te pot uita;
Nici marea nu mai vrea
Să ne primească
La fel ca altădată
Cu braţele deschise,
Au rămas în ea
Fericirile promise;
Atâtea vise s-au risipit
Odată cu furtunile 
Care-au trecut,
Totuşi, în sufletul meu
A rămas dorul de tine,
Iubitul meu...
Nu mai sunt eu,
Cea care eram,
Nu mai eşti tu
Cel pe care îl aşteptam
De-o viaţă întreagă...
Dar cine să mai înţeleagă
Iubirea, care uneori
Nu se dezleagă
Dacă a fost legată cu jurăminte?
Adesea, nu mai e loc de cuvinte
Din cauza emoţiilor mărunte,
Tăcerea este ca un munte
Pe care nu-l putem escalada,
Dragostea ne pedepseşte,
Ne prinde într-un
Invizibil cleşte
Care ne frânge inimile,
Amintirile se rostogloesc
Ca pietrele, în minţile
Noastre zăpăcite
De dorinţele nemplinte;
Dar... e vina ta iubite,
Ai dispărut cam iute 
Din peisaj,
Acum, între noi 
E un baraj
Care ne desparte,
Apele tulburate 
Din inima mea
Nu se mai pot asana.
Doare prea tare dragostea
Când jumătatea
Pe care o credeai a ta
Îşi caută cealaltă jumătate
În altă parte,
Când speranţele deşarte
Îşi fac un obicei din a stinge
Orice crâmpei de fericire,
Când din povestea de iubire
Rămâne doar dezamăgire.


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

În neant

Iubite, ce a rămas
Din trecutul nostru fără glas?
Un singur ceas de aşteptare,
Nicio urmă de visare...

Ce a rămas din iubirea
Care ne ridica
Pe cele mai înalte piscuri?
Nu mai avem chibrituri
Cu care să aprindem focul iubirii,
Am lăsat poarta deschisă nefericirii
Şi fereastra deschisă dezamăgirii.

Ce a rămas din promisiunile făcute
În clipele urâte, care ne-au ajutat
Să parcurgem un drum
Pe mare, nu pe uscat?
Acum, cerul s-a supărat,
Oceanul iubirii a secat,
Lumea de poveste a dispărut
În neantul de unde a apărut.

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Infinite şanse

Oare de ce fluturii roz
Nu mai zboară?
Unde-i însorita primăvară?
În grădina iubirii a rămas
Doar o lăcrămioară şi un ghiocel,
Niciun cântecel de păsări
Nu se mai aude,
Sau poate urechile ni-s surde...

Un firicel de lumină
Se plimbă neliniştit
Între apus şi răsărit,
Soarele nu a mai dogorit
De mult timp ca un cuptor,
Frumosul decor de altădată
S-a prefăcut într-un ogor uscat
Care aşteaptă, să cadă din cer
O ploaie binecuvântată;

Să fie oare lumea vinovată
Că raţia de fericire e tăiată
În mii de bucăţi?
Să fie iubirea sau ura de vină
Atunci când ne ţinteşte inimile
Cu cele mai ascuţite săgeţi?

De ce crudele tristeţi
Nu vor să dispară definitiv?
De ce să ne fie sufletul captiv
Într-un război al suferinţei?

De ce din cauza neputinţei
Și a necredinţei, se distrug
Atâtea poveşti frumoase?
De ce să nu dăm infinite şanse
Unui viitor cât mai strălucitor?

Din cauza orgoliului prostesc
Uităm să spunem un simplu
Te iubesc... vieţii, tinereţii,
Preferăm să plutim 
Pe aripile singurătăţii.

De ce nu distrugem
Munţii de tăcere?
De ce uităm de mângâiere
Şi preferăm tonele de fiere
În loc de fagurii cu miere?


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Rece ca gheaţa

Am jurat cândva
Că n-o să mai iubesc,
Am vrut să te pedepsesc
Dar m-am pedepsit pe mine,
Am vrut să stau departe de tine,
Dar nesiguranţa, a pus
Stăpânire pe mine...

Am vrut să-ţi spun Adio,
Dar n-am putut să trec
Testul singurătăţii cu brio,
Fără tine nu rezist
În oraşul meu de ametist...

Mi-e dor de vocea ta
Care îmi cânta
Din noapte până dimineaţă,
Mi-e dor să-ţi văd faţa de copil
Şi zâmbetu-ţi subtil;

Mi-e greu să privesc
Răsăritul fără tine,
Scade puterea din mine zi de zi,
Cât aş vrea în braţe să mă ţii!

Nu mă mai bucură nici primăverile,
Mă iau la-ntrecere cu păsările,
Le cânt doinele de dor şi jale
Pân-ai să-mi apari în cale;

Îmi ascult mereu sufletul,
Iubirea din el e ca tunetul;
Se crapă cerul, apoi 
Apare fulgerul care
Stârneşte o furtună,
Ploaia, ca o nebună
Sapă iar o fântână 
în inima mea;

Inima ta, e rece ca gheaţa,
Iubirea ta, e fericirea
Şi tristeţea mea,
Tu eşti iubite... viaţa,
Dar şi moartea mea!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Nu-mi cere să te uit

Astăzi ne-am despărţit
Dar nu-mi cere să te uit,
Chiar dacă m-a durut
Şi o să mă doară lipsa ta,
Iubirea nu va pleca
Din inima mea,
Chiar dacă tu iubeşti
Pe-altcineva...

Tu ai fost treapta
Pe care am urcat
Când nu credeam că voi scăpa
De trecutul cel întunecat,
M-ai ajutat să merg mai departe
Chiar dacă drumul drept
Părea prea îndepărtat;

Tu m-ai ajutat să cred
În tot ce am sperat,
Datorită ţie n-am abandonat
Lupta cu viaţa şi cu cel
Mai crunt păcat;

Iubirea ta m-a salvat
Ca de fiecare dat"...
Şi nu, nu am uitat nimic
Din ce m-ai învăţat;

Mi-ai spus să rezist
Pân-am să găsesc fericirea,
Să nu dau un pas înapoi
Chiar dacă am
Să întâlnesc dezamăgirea;

Tu ai fost oaza mea de soare,
Mi-ai fost lumină şi culoare,
Ai fost steaua-mi strălucitoare
Şi vei mai fi, până voi muri!

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Un dor nebun

Mâna-mi tremurândă
Vrea să-ţi alunge
Măcar o undă de tristeţe,
Gură-mi flamandă
Vrea să-ţi sărute buzele
Ca să nu îngheţe,
Braţele mele,
Vor să-ţi mângâie trupul
Ca în tinereţe...

Era frumoasă iubirea
Când la noi a poposit,
Dar prea repede a fugit
Înapoi, la norii plini de ploi;

În loc de nisip galben
Doar noroi se prelinge
Din clepsidra timpului,
Care acum e plină de sânge...

Tristeţea distruge
Tot ce am clădit,
Iubirea s-a risipit
În furtunile de ieri
Care ne ţin departe
De însoritele primăveri;

Nu te găsesc nicăieri,
Cu toate că te caut
În tăcutele-mi
Dimineți şi seri
Pline de dureri;

Câte veri triste au trecut!
Atâtea vise ne-am făcut,
Dar din povestea de iubire
N-a mai rămas nimic;
Poate doar o scrisoare
Într-un plic, un sărut mic
De rămas bun şi-un dor nebun.


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Oraşul fericirii

Un uragan neaşteptat,
A tulburat liniştea
Unui oraş uitat;
De-atunci, s-a trezit
La viaţă întreaga fire,
În ochii oamenilor
Trişti de altădată
Se vede-o mică strălucire.

În fiecare dimineaţă se-aud
Clopotele care bat până-n amurg
Pentru Temutul Demiurg,
A toate Creator;
Soarele a răsărit,
Florile au înflorit,
Timpul trecut,
S-a contopit cu cel prezent.

Oraşul vechi uitat de lume,
Are un nou nume,
De fapt renume: ,,Oraşul fericirii’’
Care a fost creat prin puterea iubirii.


 © Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Un Univers înlăcrimat

O dimineaţă fără soare,
O zi fără de culoare,
O noapte tăcută fără visare,
O nesfârşită aşteptare.

Un cer înnorat,
Un pământ crăpat,
Un suflet nevinovat,
Un Univers înlăcrimat.

Porţi închise,
Telegrame, recipise,
Zări necuprinse,
Telefoane fără fise.

Păsări rănite,
Cuiburi de berze părăsite,
Linişte ca de mormânt,
Niciun cuvânt.

Tăceri apăsătoare,
Nepăsare,
Indiferenţă prea mare,
Alunecare de teren,
Un fior de iubire peren.

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Confuzii

Ploi, secetă, furtună,
Vreme rea sau bună,
O cunună de stele,
Un snop de nuiele,
Tineri îmbătrâniţi,
Bătrâni posomorâţi,
Porumbei răniţi,
Lăstari vestejiţi.

Laşitate,
Inegalitate,
Absurditate,
Timpane sparte,
Speranţe moarte.

Inimi nevindecate,
Suflete disperate,
Minți căpiate,
Fețe fardate,
Secrete ferecate,
Gânduri necurate;

Iubiri abandonate,
Fericiri blocate,
Uşi blindate,
Mii de lacăte.


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Mai bine... Pa!

Iubite, mai bine... Pa!
Îţi spun de-acum,
Decât să mă pierzi pe drum
Ca pe-o batistă parfumată,
Dar cu lacrimi îmbibată!
Mai bine nu spui nicio şoaptă
Nici vântului, nici mării
Care nu mai e învolburată
Din vara când te-am aşteptat
Pe ţărmul unde timpul
Parcă în loc a stat;
Vaporul iubirii
Demult s-a scufundat,
Nici marinarii
Nu s-au mai salvat,
Doar glasul unui pescăruș
Se-aude din când în când
În tăcerea de mormânt;

Mai bine... Pa,
Îţi spun iubite,
Au fost prea puţine
Clipe fericite
Pe care le-am trăit;
Eu sincer te-am iubit,
Dar răsăritul pentru noi,
Acum e asfinţit.
Nu vreau să mă complic
Să trag la sorţi iubirea,
Căci tu ai fost un loz în plic!
Mai bine... Pa!
Eu nu mai spun nimic!


© Crisastemis
Din Volumul 
Iubire fără sfârșit

Sărbătoarea fericirii

Flori albe cu tulpini subţiri,
Fluturi musafiri pe fiecare petală,
Splendoare Universală;
Natura îmbrăcată de gală,
Merge la Sărbătoarea regală
De la Palatul Fericirii;
Cupele iubirii sunt pline,
Vom închina în numele dragostei,
Vom bea nectar din flori de tei
Și ne vom pune la urechi ghiocei;

Parfumul florilor ne însoțeşte
La sărbătoarea care 
Nu se mai sfârşeşte;
Soarele nu ne ocolește, 
Este prezent și el,
Un greiere mititel, cântă un cântecel,
Se-aude de pe stradă și o ciocârlie
Care ne  încântă cu o baladă;
Iubirea vrea să șadă lângă noi,
Ca să ne apere de ploi;
Așa vom trăi până la batrânețe,
Fericirea ne va da mereu binețe!

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Steluţa mea norocoasă

Într-o seară minunată,
Priveam pe cer
Când dintr-o dată
Am văzut strălucind ceva,
Apoi am simtit
Ce-nseamnă iubirea;

A căzut o stea
Peste inima mea
Şi mi-a aprins tot trupul
Cu căldura sa...
Era steaua dorului,
De pe cerul iubitului meu;

M-am prins în jocul său,
Şi fără să vreau eu,
M-a făcut să-l iubesc
Pe el mereu;
Eu l-am aşteptat tot timpul,
Acum e perfect anotimpul
Să ne unim destinele,
Să ne-mplinim visele.

Steluţa mea norocoasă,
Spune-i că-i voi fi mireasă
Şi că ne vom face casă
Pe planeta cea mai frumoasă;
Îi voi da tot cerul
Şi-l voi face păzitorul timpului,
El va fi centrul Universului meu;

El e totul pentru mine
Şi-mi face clipele divine,
Mă iubeşte şi-l iubesc
Când mă sărută el,
Simt că mă topesc...

Mă modelează ca pe lut
De când în braţe i-am căzut,
Cu mâinile lui dibace,
Pe faţă şi pe dos mă-ntoarce,
Mă ţine ca pe ace...
Are pe vino-ncoace iubitul meu,
Vreau să fie doar al meu!

Dacă am vreo supărare
El îmi este alinare,
De mă doare inima,
El este vindecarea mea!

Iubitul meu, sunt fericită
Că mi te-a dat Dumnezeu!
Tu eşti destinul meu,
Vom fi împreună mereu!


© Crisastemis / 2015
Din Volumul - Contraste / Apărut 2016

Nuanţe

Nuanţe de gri,
Raze portocalii,
Cercuri aurii,
Ape tulburi sau străvezii
Trec zi de zi 
Prin vieţile noastre;
Dorinţele, ca seminţele
De macii roşii,
Circulă prin venele albastre.

Culorile iubirii,
Bucuria naşterii,
Parfumul fericirii;
Culorile armoniei,
Galbenul veseliei,
Universul copilăriei,
Iubirile noastre,
Aripi de păsări măiestre.

Curcubeul are culorile
Ce ne aduc împlinirile,
Cerul senin sau înnorat
Ne descoperă gândurile,
Argintiul lunii, ne trezeşte visele,
Iubirea strălucitoare,
Ne aprinde inimile.

Rozul ne invadează uneori vieţile,
Verdele crud, ne-aduce speranţele,
Albastrul de azur,
Ne colorează sentimentele.
Culorile iubirii se schimbă mereu,
După cum e sufletul tău sau al meu.


© Crisastemis
Din Volumul - Contraste

Te-aştept să vii

Pe o petală de lumină,
Din a iubirii grădină,
Te-aştept să vii și să rămâi,
Dragostea mea dintâi!

Nu te voi întreba cât vei sta,
Nici nu te voi goni,
Cu mine vreau mereu să fii!

Timpul îl voi opri
Să ne iubim ca-n prima zi,
Gheaţa dorului se va topi,
Când împreună noi vom fi!

 

 

© Crisastemis

Din Volumul - Contraste

Contraste

Continente vaste,
Clipe nefaste,
Gânduri egoiste,
Poveşti triste,
Feţe posomorâte,
Speranţe omorâte,
Râuri repezi,
Lacrimi limpezi,
Livezi uscate, 
Vise uitate.

Trădări... Depărtări,
Amăgiri... Rătăciri;
Mări adânci, stânci,
Inimi chinuite,  
Feţe uluite,
Dispute, redute,  
Iubiri pierdute.

Mărăcini, uscăciuni,
Tăciuni, minciuni,
Putreziciuni.

Iubire, fericire, împlinire,
Frumuseţe, tinereţe,
Sensibilitate, realitate,
Bunătate, sinceritate,
Puritate... Libertate,
Eternitate.


© Crisastemis
Din Volumul - Contraste

Valuri de iubire

În ochii tăi văd marea
Cum îşi schimbă culoarea
Şi depărtarea
Mi se pare atât de aproape,
Trec peste neliniştitele ape
Ca să ajung la tine, iubitule...

Mă uit în zare,
Lumea nu mai e atât de mare,
Misterul dispare,
Valul blând de mare
Mă ia cu el spre miazănoapte,
Se-aud tainice şoapte de dor
Ca un susur de izvor...

Soarele mă trezeşte,
Bulgărele de sare se topeşte
Când iubirea în cap mă loveşte,
Săgeata lui Cupidon
Vine direct de pe ponton
În inima mea...
Ce frumoasă-i dragostea!


© Crisastemis
Din Volumul - Contraste

În braţele tale

Vreau să mă adăpostesc
În braţele tale,
Nici vântul, nici ploaia
Să nu-mi mai iasă în cale,
Iar lacrimile mele,
Ca nişte mărgăritare,
Să le pun în ale uitărilor sertare.

Vreau să plutesc
Cu tine către Infinit,
Să uit de clipa
Care ne-a despărţit,
Să-mi amintesc doar de timpul
Când noi doi ne-am iubit.

Hai să ieşim din labirintul
În care ne-am rătăcit,
Să mergem pe drumul iubirii
Fără de sfârşit!


© Crisastemis
Din Volumul - Contraste

Te iubesc

Privesc în zare cum trec 

Păsările călătoare,

Gândul meu a început să zboare,

Lumea mea nu mai are culoare,
Voi striga în gura mare: 
Te iubesc! Cândva, ai fost 
Cea mai frumoasă floare,
Acum, îmi eşti durerea 
Cea mai mare!

Iubirea mea,te rog, nu pleca!
Mai rămâi să-mi spui
Că şi tu m-ai iubit,
Ca pe un frumos răsărit,
Te rog, spune-mi 
Că nu m-ai minţit...

Eu te iubesc,
De dorul tău înnebunesc,
Ca o lumânare mă topesc,
Mult prea mult te doresc!
Iubire, rămâi în viaţa mea!
Eu nu te voi uita,te voi aştepta,
Până va înceta să îmi bată inima!


© Crisastemis
Din Volumul - Contraste

Tinereţe, stai pe loc!

Tinereţe, stai pe loc,
Nu rupe spiţele

De la Roata Cu Noroc!
Vreau cu tine să mă joc,
Să trecem prin ape, prin foc,
Să te duc departe într-un loc
Unde timpul va rămâne pe loc;
Vreau să nu îmbătrânesc deloc,
Hora Vieţii mereu să o joc,
Frumuseţea mea, să stea în loc,
Iubirea să-mi poarte noroc!

© Crisastemis
Din Volumul - Contraste

Zeiţa iubirii

Iubite, tu mi-ai spus cândva
Că sunt Zeiţa iubirii,
Mi-ai spus că doar eu 

Te pot duce pe culmile fericirii,
Astăzi, îmi spui 

Că-ţi sunt Zeiţa inimii,
Când te gândești la mine,
Sufletul ți-e fericit și liber,
Zboară pe câmpii.

Îmi spui că mă divinizezi,
Că vrei să te hrăneşti 

Din iubirea mea
Ca din fructele coapte din livezi,
Îmi spui şoptit, că-n fiecare

Noapte mă visezi,
Că zi de zi, în lumina
Ochilor mei te pierzi,
De fiecare dată când mă vezi,
De fericire, lăcrimezi.

Îmi spui că doar eu
Sunt muza ta
Şi vrei să-mi faci
Cel mai frumos tablou,
Îmi spui că sunt
Cel mai de preţ dar
De la Dumnezeu
Şi-ai vrea să pictezi
În inima şi sufletul tău
Chipul şi numele meu.

Iubite, tu-mi spui mereu
Că sunt Zeiţa Stea
Ce străluceşte în viaţa ta,
Că mă vei iubi,
Până când lumea va dispărea.

Mi-ai spus de-atâtea ori
Că sunt Zeiţa Inimilor Pure,
Ştiind că-n mine nu există
Sentimente impure,
Iubite, tu-mi spui în fiecare minut
Că prin iubirea mea, ai renăscut.

Îţi mulţumesc că mă iubeşti
Aşa cum sunt,
Că te gândeşti la mine necontenit!
Eu nu am ce să-ţi promit,
Îţi spun doar că eşti pentru mine
Soarele, care abia acum a răsărit!


© Crisastemis
Din Volumul - Ecouri de suflet

Pași spre Eternitate

Începutul vieţii,
Jumătatea tinereţii,
Părul nins al bătrâneţii,
Ridurile apărute 
Din cauza tristeţii,
Ne pot duce oare paşii

Pe drumul eternităţii?

Depinde de fiecare fapt,
De sufletul curat al fiecărui om;
Dac-am sădi iubirea ca pe un pom
Sau ca pe o floare,
Fericirea ne-ar fi mai mare,
Nu ne-am mai pierde pe o cărare
Care ne duce spre uitare;

Dac-am avea o rază de soare
În ochii din care curg
Uneori lacrimi pline de sare,
Poate nu ar fi atât de rea
Trecerea de la o zi la alta, 
De la an la an;

Poate dacă ura, care e ca un vulcan
Nu ar mai izbucni din craterele inimii,
Am putea trăi mai mult;
Poate că destinul crunt ni s-ar schimba
Dacă iubirea pură ar rezista
Tentaţiilor, trădărilor, războaielor;

Dacă sufletele tuturor 
Ar fi pline de lumină,
Dac-am putea trăi în Iubirea Divină
Lăsată de Dumnezeu,
Dacă tu şi eu, am fi buni mereu,
Drumul spre eternitate nu va fi greu!

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Te am

Iubire,
Te am în mine
Şi-n ale mele vene,
Te am în suflet,
În celule, în gene,
În ADN-ul meu,
E scris doar numele tău.

Iubire, te am
În cel mai ascuns colţişor,
Pe cerul vieţii mele
Nu există niciun nor,
Căci firul iubirii mele
Este infinit,
Pe-al inimii mele mosor.

Iubire, prin venele mele

Nu curge sânge,
Răutatea lumii
Nu mă poate înfrânge,
Nici ura nu mă poate învinge.

Mă simt atât de bine
Când tu, iubire,
Îmi dai în dar clipe senine,
Tu îmi arunci durerile departe
De ale tristeţilor coline!

Tu eşti izvorul

Nesecat din mine,
Sentimentele mele
Sunt ca un ciorchine
Care se înmulţeşte
În vița de vie a sufletului meu,
Ce este plină de roade mereu.

Iubire,
Din mine răsar
Lăstari de fericire,
Supărarea nu are loc
Sub pielea obrazului 

Meu subţire.

Te am, iubire,
Te simt în inima mea
Ca pe un fior
Care mă face să zbor.

Eşti focul arzător,
Soarele strălucitor
Ce nu va apune niciodată
În inima mea curată!

© Crisastemis

Din Volumul - Ecouri de suflet / 2016

Universul Iubirii

Punctele noastre cardinale
S-au întâlnit de multe ori
Când ne-a apărut iubirea în cale,
De-atunci, am trăit doar clipe ideale.

Uneori, eram sălbatici
La fel ca o furtună,
Ne iubeam pe sub razele de lună,
Apoi ne luam de mână
Şi porneam în lumea noastră nebună.

Zburam pe cerul de opal
Creând un limbaj universal
Ce începea cu verbul „A iubi”
Şi se sfârşea cu verbul „A împlini”.

Tu-mi împlineai visele,
Eu îţi făceam frumoase amintirile,
Ne bucuram de tot ce trăiam,
La braţ cu iubirea, peste tot mergeam.

Noaptea, printre stele ne rătăceam,
Pe muzica sufletelor noastre dansam,
Cu întregul Cosmos ne îmbrăţişam,
Cu iubirea divină ne hrăneam,
Cu stropii de ploaie ne îmbătam.

Ne clădeam noi Universuri,
Vroiam să dăm iubirii alte sensuri,
Ne erau inimile pline de versuri
Ce le rosteam în gând,
Dar ajungeau de la cer,
Până pe pământ.

Povestea noastră de iubire
Nici azi nu s-a sfârşit,
Plutim împreună prin Infinit,
Iubirea noastră ne e scut,
Ne apără de tot ce e urât.

Iubirea noastră are început,
Dar nu va avea sfârșit,
Vom trăi fericiți în Universul Iubirii
Pe care inimile noastre l-au clădit!


© Crisastemis
Din Volumul - Printre nostalgii / 2016

Atâta timp cât va exista iubirea, va exista și viața!

Deschideți porțile inimilor voastre!
Lasați iubirea să intre. 
Rugați-o să rămână pentru totdeauna!
 
Iubirea este singurul fir care ne ţine legaţi de Divinitate.
Iubirea este raza de lumină care străluceşte 
în inimile noastre.
Cu cât avem mai multă răutate în noi, cu atât mai mult 

trăim în întuneric.
Inimile noastre trebuie să fie pline de iubire şi bunătate.
Sufletul trebuie să fie Templul nostru Sfânt, 

în el trebuie să existe doar iubire şi puritate.
Prin iubire, putem ajunge în sferele înalte ale Universului.
Cu iubirea din inimile noastre, cu mintea 

și sufletele noastre putem zbura peste spaţiu şi timp. 

Din iubire, putem crea lucruri minunate.
Prin ură sau răutate, vom merge pe drumul către moarte.
În inima și sufletul nostru trebuie 

să trăiască numai iubirea, bunătatea, puritatea. 

De asemenea, trebuie să avem în noi puterea 

de a ierta, de a înțelege persoanele de lângă noi.
Având iubire infinită în inimile noastre, 

vom trăi întotdeauna în pace 

și armonie cu tot ceea ce ne înconjoară.
Prin puritatea sufletului, vom trăi în libertate.
Dacă nu suntem legați de lucrurile materiale, 

vom fi înălțați spiritual și nu ne vom teme de nimic, 

nici măcar de moarte!
Din iubire, se naște viață după viață.
Pentru iubire, nu va exista niciodată moarte!
Iubirea va trăi o eternitate!


© Crisastemis 

Din Volumul - Ecouri de suflet / 2016