Te iubesc Viață!

Pe drumuri interzise adesea fac popas
Când inima-mi nebună prinde glas
Și strigă cu putere "Te iubesc Viață,
Chiar dacă uneori ești plină de mistere!"

Dulce ca un fagure de miere e iubirea
Când vine la pachet cu fericirea,
Când nu verși nicio lacrimă amară
Și urci pe vechea scară a bucuriei.

Parfumul iasomiei nu îmi e străin,
În cinstea lui Eros an de an închin
Un pahar de vin, nu de pelin,
Ci de struguri tămâioși.

În ochii frumoși ai iubitului meu
Ca-ntr-un ocean de vise-adânc
Mai tot mereu mă scufund,
Iubirea lui mă ține la suprafață
Când apele tulburi se dezgheață.

Azi, nu mă tem de moarte,
Știu să ocolesc cărările întortocheate,
Stau cât mai departe de păcate
Și de oamenii care trăiesc în nedreptate.

Sufletul mi-este curat și bun,
Lui Dumnezeu mă supun,
Căci El îmi e stăpân...
Mă simt binecuvântată,
Apărată de tot ce e rău,
Nimic nu mi se pare greu.

Am îngeri păzitori și Sfinți Ocrotitori
Care distrug păturile de nori
De pe cerul vieții mele,
Zilele îmi sunt senine,
Nopțile de fericire pline;
Mi-e foarte bine... !

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii

Mamă...

Îți sărut mâinile, care m-au mângâiat,
Brațele calde, care m-au legănat,
Obrajii-ți palizi, pe care trecerea timpului
Multe amprente și-a lăsat
Și ochii-ți mari care din grija pentru mine
Au lăcrimat neîncetat.

Mamă frumoasă ca o zână din povești,
Îți mulțumesc mult că ești atât de bună!
În fiecare zi din săptămână
Îmi spui cuvinte duioase,
Mă aperi de lucrurile periculoase.

Mamă, sărut a ta maramă de mătase
Sub care sunt ascunse
Șuvițele-ți frumoase de păr argintat!
Azi nu mai sunt copilul de altădat'
Dar n-am uitat că m-ai învățat
Să fiu om adevărat, să am sufletul curat.

Mamă, înger cu chip minunat,
Mă bucur că Dumnezeu a vrut
Să fiu copilul tău,
Vreau să fii mândră de mine mereu
Cum și eu la rândul meu
Sunt mândră că m-a născut pântecul tău!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Azi iar...

Îmi așez versurile în ordine
Pe coala albă din fața mea
Cu gândul la îmbrățișarea ta...
Mi-ar plăcea să fim
Pe un țărm îndepărtat de mare
La apus de soare,
Să ne plimbăm de mână
Până când răsare luna
Să adormim sub cerul senin,
Să ne iubim
Într-un decor sublim.

Azi iar vărs lacrimi dulci
Când scot fotografia ta
Dintr-un sertar deschis
Din inima mea...
Abia aștept să vii
Când se vor coace strugurii!
Până atunci îți voi scrie
În fiecare zi câte o poezie
Și câte o scrisoare
Căci dorul de tine nu dispare
Din sufletu-mi mare.

Castele de nisip n-am mai clădit
De când destinele ni s-au unit,
Am construit o fortăreață
Pentru iubirea noastră,
Am aruncat dezamăgirea pe fereastră
De când ai apărut în drumul meu
Înger trimis de Dumnezeu!

Eu cu tine... tu cu mine,
Am călătorit prin vise clandestine
Tot mereu
De-aceea eu nu te voi părăsi
Cât voi trăi pe-acest pământ,
Te voi iubi mai presus de fire,
Mai presus de orice cuvânt!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii

Vorbele mele de iubire

Iubite cu tâmple argintii,

Când toamna va veni

Ne vom îmbrăca în frunze arămii,

Ca puful de păpădii se va risipi durerea,

Tăcerea va deveni zgomot de clopot,

Inima-mi va bate tare, tare,

Când voi sta în brațele tale iubitoare.

Ploi de stele vor cădea 

În nopțile albastre de catifea,

Ochii-ți blânzi se vor scălda

În privirea mea senină,

Vom asculta muzică divină

Ca să ne fie somnul lin,

Ramurile de măslin nu se vor usca,

Porumbeii păcii nu vor dispărea

Din tabloul pictat de mâinile noastre.

Ne vom face oaste 

Din fiorii neastâmpărați de dor,

Vom sta mereu lângă zeul Amor,

Ferestre spre cer iar vom deschide,

Vom aprinde lumânări parfumate

Când se va apropia furtuna 

Dinspre miazănoapte. 

Iubite cu gene negre, dese,

Știu că vorbele mele de iubire

Sunt bine înțelese,

Am să pun două trese pe umerii tăi

Când voi scăpa din cușca mare 

Cu lei fioroși, 

Care-s din ce în de mai geloși pe tine;

Tu ții la mine mai mult decât țin eu,

Te rogi la Dumnezeu să fiu sănătoasă

Căci știi cât de frumoasă 

Este inima mea...

Abia aștept să îți sărut gurița dulce 

Ca o acadea!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Pe aripile iubirii

În brațele iubirii

Cu tine-n gând
Am evadat de pe pământ de zeci de ori
Când n-au fost nori pe cerul de opal,
Ne-am bucurat ca doi copii
De răsăritul boreal.

Cu tine m-am plimbat
Nu doar o noapte și o zi
Prin lanuri roșii de maci
Care-mi sunt tare dragi!

Eros n-a dat bir cu fugiții,
Ne-a vegheat neîncetat,
Am împărțit în mod egal
Tot ce Dumnezeu ne-a dat;

Multe speranțe și bucurii,
Lacrimi de veselie rozalii
De-a lungul timpului s-au adunat
În sufletu-mi de dor înflăcărat.

Cu tine am zburat până la stele
Iubirea vieții mele!
Iernile mi-au fost ușoare
De când mi-ai pus în inimă 

raze de soare.

Sufletul tău mare
Mi-a fost adăpost 

pe viscol și pe ninsoare,
Nu m-am rătăcit 

pe nicio cărare la asfințit
Nici când lumina din Univers s-a oprit.

Cu tine prin Infinit plutesc mereu
Iubirea sufletui meu!
Datorită ție, sunt fericită,
Mă simt iubită și împlinită.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii

Un singur drum

Vor fi mii de zile cu soare,
Nopți pline de culoare vom avea
Când îngerii vor binecuvânta din nou
Iubirea noastră.

Pe bolta albastră vor ieși stele argintii
Când ne vom întâlni prin alte galaxii,
Pământul nu se va mai cutremura,
Vântul nu va mai bătea.

Va fi liniște în universul creat de noi,
Nu vor mai fi ploi, nici zăpezi,
Fructele din livezi nu se vor mai strica,
Parfumul florilor mereu ne va îmbăta.

Va exista un singur drum
Pe care vom merge împreună,
Eu voi purta pe cap cunună de aur,
Tu vei purta coroană cu diamante.

Ca două pietre nestemate vom străluci
În pagini de povești și poezii,
Iubirea noastră nu se va sfârși,
Peste timp va dăinui.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii

Probleme

Poeme, dileme,
Ecuații, teoreme,
Probleme nerezolvate,
Gânduri negre, necurate.

Imperfecțiuni, disensiuni,
Cărbuni aprinși, luceferi stinși,
Focuri mocnite, inimi rănite,
Limite, bariere, prăpăstii, frontiere.

Litere pocite, foi mototolite,
Case bântuite de stafii,
Frunze arămii, puf de păpădii,
Drumuri pustii, nori cenușii.

Nicio rază de soare
Desenată pe-o scrisoare,
Nicio pasăre călătoare
Zburând pe întinsa zare.

Viscol, ceață, ninsoare
Pe orice cărare
Care duce spre uitare,
Cereri de eliberare
Din a tristeții închisoare.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Nu te teme!

Mai târziu sau mai devreme
Ce e dat de la Dumnezeu se va întâmpla;
Când ninge nu te mai speria,
De sub plapuma zăpezii
Va răsări o zambilă sau o lalea;

Când cad picuri de ploi
Dintre dâre de noroi ies la lumină ghiocei,
Raza speranței nu trebuie să dispară
Din inima-ți care zbiară în prag de seară
Când ascuțita gheară a tristeții
Îi scrijelește pereții.

Nu te teme în pragul dimineții
Când nu vezi soarele pe cer,
Dumnezeu are grijă de copiii săi cuminți
Care nu-și vând sufletele pe doi arginți.

Nu te teme! Mai târziu sau mai devreme
Iubirea te va aduce în brațele mele,
Vom merge pe același drum
până la sfârșit,
Vom pune în al vieții album poze cu noi
În momentele petrecute în doi;

Cu al fericirii condei voi scrie mereu
Povești nemuritoare
Despre tine, steaua mea strălucitoare,
Te voi lăsa să stai cât vrei
în inima-mi mare.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii

Pedepse abrogate

Pași mari pe poteci necunoscute,
Suferințe brute lăsate în trecut,
Un așternut din petale de flori,
Raze de soare, cer fără nori.

Trandafiri fără spini,
Pământuri pe care nu cresc mărăcini,
Focuri aprinse, lumini, oameni buni,
Copaci cu rădăcini puternice,
Care alegorice, orchestre simfonice.

Îngeri cu aripi argintate,
Cireșe coapte atârnate la urechi,
Datini străvechi reactualizate,
Liste cu păcate arse pe rug.

Un amurg pictat în culori minunate,
Mistere elucidate, pedepse abrogate,
Inimi calde, suflete curate,
Proiecte finalizate, iubiri adevărate.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii

Tărâmuri promise

Un geam deschis spre Infinit,
O poartă a tristeții 
Închisă la asfințit,
O hartă a iubirii 
Pictată pe frunze de trifoi,
Planuri, idealuri, gânduri, idei.

Încă un ceas, un prim pas,
O busolă, un compas,
Un pahar ras de fericire,
Un drum drept spre împlinire.

Săgeata lui Amor, o dorință, un fior,
Un strașnic dor, un ulcior cu Apă vie,
O floare de iasomie purtată la pălărie,
Porumbei albi, aripi deschise,
Speranțe, vise, tărâmuri promise.

Autor - Crisastemis
Din  Volumul - Vise în culori

În gol

Noi am sărit în gol de-atâtea ori
Ca doi cocori cu aripi frânte,
Prăpăstiile, de sus, păreau mărunte,
Iubirea, cât un munte,
O puteam ușor escalada
Erai al meu, eram a ta...
Ca doi neînfricați corăbieri
Parcurgeam trasee spre nicăieri,
Navigam pe mări și oceane albastre,
În nopțile senine
Zburam cu viteza luminii printre astre.

Noi doi am mai sărit în gol
Ca să salvăm foile de hârtie
făcute mototol
Când ne-am scris declarații de iubire;
De fiecare înșiruire de cuvinte am promis
Că o să ne aducem aminte întotdeauna,
Nu ne-am întrecut cu gluma
Când am vorbit despre viitor...
Noi doi am fost salvați de Amor
De fiecare dată
Când moartea ne-a bătut la poartă.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori

Lacrimi de cleștar

Noapte albă 
Cu nori de chihlimbar,
Prea multe intersecții
Într-un oraș ca un furnicar,
Niciun culoar liber,
Stropi reci de ploaie pe trotuar,
Boabe de mărgăritar,
Lacrimi de cleștar,
Un timp leneș
Care trece ca un car mortuar.

Perdele de fum pe orice drum,
Cuvinte lipsă din "Apocalipsă",
Nicio recipisă, nicio scrisoare,
Niciun țărm de mare liniștit.

Oaze de lumină
Înconjurate de umbre sumbre,
Iluzii optice, 
Texte fără diacritice,
Alice, gloanțe oarbe,
Hoarde de fiori de dor,
Un univers incolor.

Autor - Crisastemis
Din Volumul
Gânduri printre rânduri

Sunt o romantică

Mi-am creat o lume fantastică
În care sunt regină,
Stăpână pe tot ce mișcă;
Urzica invidiei nu mă pișcă,
Câinii mă latră dar nu mă mușcă,
Dumnezeu are grijă de viața mea
Căci știe cât de bună mi-este inima.

Sunt ca o rază de soare,
N-am limite, nici hotare,
Când nu-i furtună pe mare
Ajung până la capătul pământului,
Zbor ca o pasăre prin mijlocul văzduhului
Când vrea suflețelul meu,
Îngerii păzitori mă apără de tot ce-i rău.

Îmi ajut aproapele mereu,
Nu am pe umeri niciun sac greu cu poveri
Mă bucur de primăveri și de veri,
De toamnele pictate în culori de vis,
De iernile calde, când din cerul deschis
Cad fulgi albi de catifea
Care înfrumusețeză poezia mea.

Sunt o visătoare,
Când Luna răsare, dansez printre stele,
Strălucesc la fel ca ele,
Stau departe de tot ce e urât,
Pe așternut din petale de flori
Adorm în fiecare seară,
În zori mă plimb prin codrii
Cu frunza deasă sau rară,
Sunt fericită că trăiesc...

Iubesc natura și tot ce mă înconjoară,
Îmi plac oamenii frumoși la suflet,
Cu inimi curate
Care știu să se bucure la fel ca mine
De viață, de iubire, de libertate.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori

În prezent și în viitor

Tu mă ajuți să trec peste prăpăstii,
M-ai învățat o mie de chestii
Care-mi sunt de folos
Când mă roagă câte-un mușchiulos
Să-l primesc în sufletu-mi curat.
Tu îmi ești împărat
Frumos bărbat cu zâmbet minunat
Și ochi ca două stele
Ce-mi luminează nopțile grele!
Tu mă scapi de belele,
Mă urci în barca-ți de salvare
Când liniștea e-apăsătoare
Și nu se vede nicio rază de soare
La orizont; Ești becul cu filament
Care imediat se-aprinde
Când e zăpăcită a mea minte;
Tu ești îngerul meu păzitor,
Faci parte din al vieții mele decor
De când te-a desemnat Amor
Să-mi fii partener în prezent și-n viitor.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Între margini de hotare

Îngerul meu

Iubindu-te în taină, n-am vrut să tac
Nici să mă îmbrac în negru
Ca și cum aș fi văduvă de iubirea ta;
Iubindu-te ca pe o stea
Te-am simțit mereu aproape de mine,
Mi-ai făcut din nopți triste, nopți senine.

Iubindu-te
Mai mult decât m-am iubit pe mine,
M-am bucurat de clipele divine
Pe care împreună le-am trăit
Privind fiecare asfințit de soare
Ca pe un răsărit plin de splendoare.

Iubindu-te enorm în zilele-mi amare,
Sufletul meu a învățat să zboare
Ca un pescăruș
Pe țărmuri liniștite de mare,
Universul meu a prins culoare,
Viața mi-e o nesfârșită sărbătoare
De când te-am cunoscut.

Iubindu-te din ce în ce mai mult,
Am învățat să-mi ascult inima,
Dar n-am avut grijă de ea cum ar fi trebuit
Și s-a îmbolnăvit când tu erai departe,
În pagini de povești neterminate.

Iubindu-te ca pe un înger
Care m-a salvat de la moarte,
Am trecut peste nenumărate
bariere și hotare
Doar ca să stau în brațele-ți iubitoare.

Iubindu-te
Ca pe o rază de lumină strălucitoare
Când mi-ai întins mâna salvatoare
Care m-a ridicat pe culmi semețe,
Mi-am dat seama ce mult valorează
A inimii tale frumusețe.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Între margini de hotare

Ce să-ți mai spun?

Povestea mea a început
Și se va termina cu tine,
Căci trenul vieții mele
A oprit în gara ta
Când nimeni nu se aștepta.

Inima mea 

s-a lipit de inima ta
Fără să se gândească 

la ce va urma;
Mai mult ca sigur 

că soarta a vrut așa,
Dumnezeu a dorit 

ca sufletul meu
Să fie perechea sufletului tău.

Tot mereu mi-ai fost aproape,
De fiecare dată 

când am plâns,
Mi-ai șters lacrimile 

de sub pleoape,
Ai fost umărul 

de care m-am sprijinit
Când greutățile 

nu m-au ocolit.

Ce să-ți mai spun, 

dragul meu iubit?
Că tu mi-ești răsărit,
Cărare dreaptă spre Infinit?
Gură de aer proaspăt 

care mă ține în viață
Rază minunată de speranță?

Ești tot ce-i mai frumos 

pe pământ,
Tu mă faci să râd, 

să cânt de bucurie,
Să înfloresc 

la fel ca parfumata iasomie
Din Grădina Fericirii,
Să strălucesc la fel ca o steluță
Din Constelația Iubirii.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul

Între margini de hotare

Nu se va sfârși iubirea

Ce clipe frumoase am trăit
Când ne-am adăpostit 

sub același cireș
Cu ramuri înflorite, iubite!
Cu câteva cuvinte 

m-ai cucerit
Când mi-ai zâmbit întâia oară
În prag de primăvară!
Mi-ai spus că mă iubești 

ca pe-o comoară
Că vrei să te legi de mine 

cu o sfoară
Ca să fim nedespărțiți...

Ca doi îndrăgostiți nebuni
Ne-am bucurat ani 

buni de fericire,
Mii de liniuțe de unire 

ai pus între noi,
Am mers pe drumul 

vieții în doi,
Ocolind dârele de noroi 

din trecut;
Am petrecut atâtea 

nopți și zile
În compania lui Amor!
De mare ajutor 

ne-a fost și timpul
Care parcă a stat pe loc...
Ca un foc a fost 

iubirea noastră,
A ars neîncetat, și încă arde,
Nu se va stinge niciodat'.

Ce clipe de neuitat 

mi-ai oferit iubite
Când a plouat 

cu stele pe potecile de vis
Pe care-am mers când 

ne-am promis
Ca vom avea grijă 

unul de celălalt
Până când se va termina
Ultimul capitol fascinant
Din povestea noastră!
Ca pe o floare albastră 

de nu mă uita
Mi-ai spus c-o să mă 

păstrezi în inima ta,
Eu ți-am spus că ești 

și vei rămâne
Tot ce am mai scump 

pe lume.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori

Învingător

Dacă te simți singur într-o lume în care
Iubirea pură nu prea mai are valoare,
Lasă-ți sufletul să zboare,
Uită de tot ce te doare;
Încearcă să vezi lumina din depărtare,
Nu te lăsa călcat în picioare de nimeni,
Nu te lăsa doborât de nimic!

Atunci când viața
Îți pare un loz în plic necâștigător,
Îmbracă-te în strălucirea stelelor,
Consideră-te deja învingător
În lupta cu destinul,
Stai departe de veninul tristeții
Ca să ajungi cu bine la anii bătrâneții.

Autor- Crisastemis 

Din Volumul - Vise în culori

În rafale

Plouă în rafale
Cu șoapte de iubire criminale,
Arme mortale sunt cuvintele
Care acoperă tăcerile...
Durerile dispar într-o clipă
Când fericirea ne ridică
Pe culmi semețe; Eu îți dau binețe,
Tu, cu a ta finețe mă copleșești
Când îmi spui că mă iubești.
Zidurile îndoielilor se dărâmă
Când mâna-ți stângă tremurândă
Atinge mâna dreaptă a mea
Și gura-ți flămândă
Se lipește de gura însetată a mea;
Aș vrea să stăm așa o veșnicie,
Sau măcar o sută, o mie de ani,
Să fim ca doi arbori seculari, nu riverani!
Ce mult mi-ar plăcea să fim iar puștani,
Să ne iubim cu foc mereu,
Să plecăm împreună în orice turneu,
Nimic rău să nu se întâmple pe parcurs,
Să izbucnim în plâns de bucurie
Când arde dragostea în noi ca o făclie!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori

Atâta timp

Atâta timp cât mă vei păstra în inima ta,
Marea speranțelor nu se va tulbura,
Vaporul cu vise nu se va scufunda,
Teii și castanii nu se vor scutura,
Parfumul fericirii nu va dispărea
Din lumea de poveste a mea.

Atâta timp cât inima-mi va bate tare
Din iubire mult prea mare
Pentru care nu vor exista
Nici bariere, nici hotare,
Vei rămâne al meu soare,
Răsărit fără sfârșit,
Drum spre Infinit poleit cu aur,
Scump, prețios tezaur;
Te voi purta neîncetat
În sufletu-mi cald și curat.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori

Pe-același drum

Poduri de iubire sunt între noi,
Nimic nu poate distruge
Tot ce simțim amândoi.
Chiar dacă ne despart
Câțiva munți, câteva ape,
Cu sufletele suntem aproape
Unul de celălalt.

Petale de lumină am să presar în calea ta,
Să vii când te-oi chema degrabă
Cu o desagă plină de fericire,
Tone de iubire am să îți ofer,
Nu-ți va mai păsa că timpu-i efemer.

Din stele de aur, din raze de lună
Am să îmi fac cunună, să fiu mireasa ta,
Nu-ți voi da doar mâna mea,
Îți voi da și inima
Cu toată dragostea din ea.

Vom porni pe-același drum
Când va înflori bătrânul salcâm
Ca spinii tristeții să se prefacă-n scrum,
Vom pune în al vieții album
Mii de fotografii noi, în clipe de pace,
Căci între noi nu va exista niciun război.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori

Hai...

Pune-ți pofta în cui,
S-a terminat dulceața de gutui,
Tristețe cu gust oribil, amărui!
Ai umblat pe-atâtea cărărui
Pân-ai ajuns la poarta inimii mele,
M-ai făcut oale și ulcele de zeci de ori,
Mi-ai împânzit cerul fericirii
Cu pâclele-ți negre de nori!
N-am ce să-ți dau, n-ai ce să-mi spui,
Hai... Pune-ți pofta în cui,
Nu mai face rău nimănui,
Rămâi în lumea ta,
Nu ai ce căuta în viața mea!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori

Săgeata iubirii

În fiecare zi, vorbesc cu mine despre tine,
Îmi spun că totul e perfect, nu bine;
Idei multe, nu puține, îmi vin în minte
Când îmi aduc aminte 

De castanii desfrunziți,
De ochii tăi frumoși, cuminți,
De porumbeii zgribuliți
Sub crengile umede ale unui tei,
De îndrăgostiții care se plimbau
Prin parc, pe vechile alei,
La sfârșitul toamnei arămii
Cu ploi sidefii, cu lacrimi rozalii,
Cu parfum de nostalgii.

În fiecare noapte,
Dezleg cuvinte încrucișate,
Îmi fuge mintea la buzele-ți roșii
Ca cireșele coapte... Mă uit la ceas
Din jumătate în jumătate de oră,
Gust câte-un strop de miere polifloră,
Eros mă invită ca de-obicei la horă
Și eu dansez ca o nebună
Cu gândul la razele argintii de lună
Pe care-adesea le priveam împreună.
Ce mult mă bucur
Că în lumea viselor nu e furtună!
N-am să scot săgeata iubirii
Din inima-mi caldă și bună,
Căci știu că ai să vii iubite
La sfârșit de săptămână!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori

Vine furtuna!

Se face noapte și aș vrea
Să pun capul pe perna ta,
Să-ți lipești tâmpla de tâmpla mea,
Să stăm ore în șir așa.

Se face târziu
Și lângă tine-aș vrea să fiu,
Să uit că deșertul fericirii e pustiu
Și oaza de apă vie e departe.

Se face noapte
Și bate clopotul a moarte,
Plouă cu lacrimi sărate,
Vine furtuna dinspre miazănoapte.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori

Atâta iubire și fericire!

Atâta iubire prin vene îmi curge,
Inima-mi vrea să strige mereu
Că ești perechea sufletului meu!
Sute de fluturi zboară instantaneu
Din stomacul meu în stomacul tău,
Când sunt cu tine
Nimic nu mi se pare greu!

Atâta iubire am eu de dat
Inimii tale frumoase, imaculate,
Căreia sufletu-mi curat îi este subjugat!
Nici cerșetor, nici împărat nu ești,
Ci personajul principal
Din ale mele frumoase povești și poezii;

Dac-ai ști cât te doresc
În nopțile când stele de aur strălucesc
Pe cerul albastru de catifea!
În privirea ta, ca-ntr-un ocean de vise
Mă pot scufunda... ! Atâta iubire
E-n inima mea și fericire
Cât nu încape în Marea Marmara!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori

Bună seara iubite!

Bună seara iubite!
Te-am așteptat azi-noapte în vise
Când luminile pe cer erau aprinse
Și nu era nici urmă de nori;

Te-am așteptat în zori
Să-mi aduci un buchet de flori,
Să miros a primăvară
Până la sfârșit de vară.

Bună seara iubite! Știu că n-ai uitat
Amurgul în violet pictat
Când fericirea pe frunte ne-a sărutat
Și de emoție, ca doi copii am lăcrimat!

Bună seara, frumos bărbat
Cu sufletul de dor înflăcărat!
Te-am așteptat și ieri ca altădat'
Pe banca veche din bătrânul parc;

N-am uitat, nici n-am să uit
Că datorită ție am renăscut,
Te port în suflet și în gând,
Exact ca la început.

Bună seara iubite, Dar Sfânt
Dăruit de bunul Dumnezeu!
Știi că eu nu pot iubi pe-altcineva,
Inima mea a fost, este, va fi a ta!

Omule scump și drag,
Te voi aștepta mereu
În al casei noastre prag,
Poți să vii când vrei
Să te plimbi în voie
Pe ale sufletului meu alei!

Abia aștept să mă iei de mână,
Să piară tristețea, ca firul de mătrăgună!
Mă voi ruga la îngeri să nu fie furtună,
Să fie doar vreme bună pentru noi!

Bună seara iubite cu ghiocei la tâmple!
Nu te-am rătăcit printre cuvinte,
Nici printre amintiri! Ador buzele tale
Care emană în jur parfum de trandafiri;

Îți iubesc vocea duioasă, privirea sfioasă,
Și fiecare rid de pe frunte,
Luntre și punte m-aș face pentru tine...
Bună seara iubite, am să te sun și mâine!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori

Să nu lăsăm...

Să nu lăsăm uitarea
Să se aștearnă peste noi
Ca pe albele foi
Pe care ne-am scris gândurile
Când luptam pentru iubire
Amândoi, ca doi eroi,
Să nu lăsăm neîncrederea
Să ne frângă aripile de porumbei.

Să nu lăsăm tăcerea
Să cadă ca un bolovan peste cuvinte
Sau peste vechile jurăminte,
Să nu lăsăm lucrurile mărunte
Să ajungă cât un munte
Pe care nu-l vom putea escalada,
Să nu lăsăm pe nimeni
Să ne fure dragostea!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori

Ca o paiață

Ca o paiață mă simt în fața ta
Iubire pătimașă ce-mi tulburi liniștea,
Inima-mi te vrea, sufletu-mi te cheamă,
Dar uneori transformi în dramă viața mea!

Și veselă și tristă sunt deseori,
Râd, plâng, de fericire arareori,
Te strecori în mintea mea
În fiecare clipă ca o piază rea;

M-ai prins în vraja ta, nu pot scăpa de ea,
Sunt dependentă de parfumul tău,
Ești ca un trofeu
Pe care nu pot să-l cuceresc.

Iubindu-te pe tine
Adesea mă urăsc pe mine,
Nu pot dormi, nu pot mânca,
Dacă nu știu sigur că ești a mea!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori

Declarație de amor

De bunăvoie și nesilită de nimenea
Declar cu mâna pe inimioara mea
Că nu pot iubi pe-altcineva,
Te vreau doar pe dumneata!

Eros mi-a trimis o săgeată
Care-mi arată cărarea dreaptă
Ce duce spre soare,
Ca să uit de zilele amare.

Declar în fața națiunii
Că îmi las toată averea

În mâinile dumitale!
Nu mă tem că aș putea rămâne
Cu buzunarele sau cu conturile goale
Deoarece știu că nu ești iubitor de parale;

Arme letale nu posezi,
În mine crezi, știi să mă dezmierzi,
Ne simțim bine împreună
Când ne întâlnim sub clar de Lună
Când nu e ploaie sau furtună;

Ai o inimă mare și bună
În care doresc să locuiesc doar eu,
Să fiu aproape de sufletul tău;
Promit c-am să te iubesc mereu!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Regina Iubire

Sub bolta înstelată
Stau zgribuliți doi porumbei,
Cad flori de tei pe umerii mei,
Pe tâmplele-ți cărunte
Au apărut alți ghiocei.

Nuferi albi răsar din ape,
Eros e lângă noi aproape,
Tu mă săruți pe pleoape
Eu te sărut pe gură
Și-ncepe iar o aventură.

Vântul adie ușor,
Îți treci degetele fine prin păr,
Se vede că ești emoționat,
Palmele ți-au transpirat,
Oare crezi că iubirea e un păcat?

Nu... Nu are cum să fie așa,
Iubirea e o stea ce strălucește
Când apa mării fericirii crește,
Povestea noastră 
Va avea final nemaipomenit,
Doar n-am îmbătrânit degeaba!

Treaba fiecăruia din noi
E să învațăm să împărțim totul la doi,
Avem foi destule pe care putem pune
Emoții, sentimente, gânduri bune,
Și numele unei regine: Iubirea,
Care ne face zilele senine.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri
 

O pereche ideală

Noi doi, ne cunoaștem din alte vieți,
Sigur am băut cafele împreună
În multe dimineți... !
Tu știi să mă răsfeți, eu știu să te alint,
Când te văd venind din depărtare
Se face dintr-o dată soare,
Turmele de mioare
Pleacă singure la pășunat,
Sufletu-mi cade ca secerat
La picioarele tale.

Noi doi, suntem ca două balamale
De la aceeași ușă,
Iubirea ta îmi vine ca o mănușă
Când îndoiala
Ca o căpușă îmi iese în cale,
Cuvinte banale nu vreau să-ți spun,
Ești atât de bun, de iertător, de înțelegător,
Semeni cu zeu-mi preferat Amor!

Noi doi, împărțim același dor,
Suntem ca două jumătăți de măr
Deosebit de dulci...
Tu nu te culci niciodată pe o ureche,
Eu nu păstrez nicio datină străveche,
Suntem o pereche ideală,
Iubirea noastră-i colosală!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Tot mereu...

Pe tine te iert, pe mine mă cert,
Căci te iubesc prea mult.
În mine-i un tumult de sentimente;
Te port în suflet și în gând,
Mi-aud inima bătând
Când ești în preajma mea,
Nici dac-aș vrea
Nu cred că aș putea să te uit vreodat'.

Pe tine te doresc ca pe o apă de izvor
Când sufăr din prea mult dor,
Parfumul tău amețitor
E asemănător cu cel al trandafirilor,
Viața mi se pare Rai
Când în brațele-mi iubitoare stai,
Habar n-ai că datorită ție trăiesc!

Pe tine te pun pe primul loc,
Ești ca trifoiul aducător de noroc,
Focul iubirii arde-n mine cu putere
Nu doar în clipele efemere,
Ci tot mereu, iubitul meu...
Pe tine, eu, te vreau mai mult ca niciodat',
Frumos bărbat cu suflet imaculat!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Fără tine... nu!

Fără tine sunt săracă,
Iubirea ta mă îmbracă,
Îmi ține de foame, de sete,
Doar parfumul tău
Poate să mă îmbete.

Fără tine
Sunt ca un pui de erete fără aripi,
Nu pot, n-am cum să zbor
Dacă nu aud al tău glăscior
Șoptindu-mi la ureche,
"Te iubesc femeie zeie,
Foc, flacără, scânteie!"

Fără tine sunt ca o frunză de nalbă,
Ca o stea albă fără contur,
Fac câte-un tur în fiecare noapte
De la Est spre Vest, 

Apoi spre miazănoapte,
Apele-mi sunt tulburate când nu te văd,
În mintea mea e prăpăd.

Fără tine nu, nu văd scăpare
Din a tristeții închisoare,
Soare nu există
Decât în vechea revistă
Pe care-o țin pe noptieră...
Fără tine mă pierd prin atmosferă
Ca un micuț atom, iubite om!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Nu te grăbi!

Ia-mă ușor, nu te grăbi,
E loc destul în centrul inimii mele,
Poți intra în sufletu-mi blând când vrei
Ca într-o colivie de aur
Plină cu fluturi albi și porumbei.

Nu te grăbi ca fata mare la măritat
Doar ești bărbat în toată firea!
Ridică-ți privirea, zâmbește,
Călătorește cu mine prin Infinit
Când vântu-i potolit și nu e furtună.

Ia-mă de mână,
Vreau să-ți fiu iubită, nu stăpână,
Știi că urăsc cuvântul "minciună",
Așa cum urăsc frunza de mătrăgună;

Sunt o tipă înțelegătoare, bună,
Fac ordine în viața-mi tumultoasă
În fiecare zi, nu în fiecare săptămână,
Noaptea, mă îmbrac în raze de lună,
Dimineața, navighez pe mări
Însoțită de îngerii păzitori.

Mi-ai spus că vrei să-mi dai inima ta
Cu toată iubirea din ea,
Oare trebuie să-ți dau în schimb ceva?
Averea mea e dragostea,
Puterea mi-este Dumnezeu și bunătatea;

Dreptatea e poteca mea spre soare,
Pașii nu mă duc pe rute înșelătoare,
Nici pe poteci întortocheate,
Nu dau din gură nici din coate
Ca să ajung undeva,
Îmi văd liniștită de treaba mea.

Așa că... lasă trecutul în spate,
Clopotul Fericirii pentru noi bate!
Mă bucur că știi să-ți asculți glasul inimii
Așa cum asculți trilurile de ciocârlii!
Eu sunt aici doar pentru tine,
Știu că împreună ne va fi bine!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Fără contuzii, fără dureri

Iubindu-te atât de mult
Am reușit să nu mă scufund
În niciun ocean de lacrimi,
Am stat departe de patimi,
N-am croșetat iluzii,
N-am avut contuzii, nici dureri,
Nu m-am lovit de ziduri clădite din tăceri,
N-am mers pe drumuri spre nicăieri.

Iubindu-te cu patimă și dor,
Am învățat să mă înalț spre cer, să zbor,
Am trecut ușor peste Puntea suspinelor,
Mi-au fost zilele sărbători,
Parfum de flori înmiresmate
Am presărat în poeziile-mi toate,
Chiar și când erai plecat departe
Te simțeam atât de-aproape!

Iubindu-te, fiindu-ți credincioasă,
Viața mi-a fost mult mai frumoasă,
Am fost, sunt fericită ca o mireasă,
Mi-am pus inima pe masă
Și sufletul pe tava ta
De când ai apărut în calea mea.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Alaiul primăverii

A venit iar primăvara cu alaiul ei
De flori, de fluturi, de porumbei,
Lalele, ghiocei și viorele-au răsărit
Din pământul blagoslovit de Dumnezeu.

Vântul adie ușor
Printre crenguțe de măr,
Simt parfum îmbătător
De iasomie și de bujor,
Natura s-a trezit la viață,
Soarele mi-a zâmbit
Dis-de dimineață.

O privighetoare fâșneață
Și-a făcut cuib pe-un ram înflorit de cais,
Cupidon, o nouă telegramă mi-a trimis
Și un bilet de călătorie în Paradis.

Am scris și am să scriu versuri minunate
Despre grădinile înmiresmate
Și despre cârdurile de cocori
Ce zboară până aproape de nori;

În cele mai frumoase culori
Am să pictez iubirea, fericirea,
Și primăvara, ce nu-i un vis,
E un miracol, o bucurie de nedescris!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Muguri de vise

E larmă în Infinit,
Soarele se-ndreaptă spre asfințit,
Vântu-i stârnit de norii vineții
Care-au acoperit cerul;

La Meteo s-a anunțat furtună
De la început de săptămână,
Dar n-a plouat, nici nu a fulgerat,
Pământul, încă e uscat.

Muguri de vise s-au cățărat
Pe  câțiva pomi fructiferi; 

Până mai ieri,
Venit-au păsări rapitoare de nicăieri,
Zarea e întunecată, 

Marea e învolburată.

În mine, e liniște și pace
Chiar dacă inima-mi nu tace
Și bate ca nebuna,
Ploaie, furtună îmi e totuna!

Primăvara, deja s-a instalat
În sufletu-mi cald și curat,
Nu-mi fac griji, nici probleme,
N-am de rezolvat ecuații sau teoreme.

N-am de dat examene, nici teste,
Pot să urc pe creste de munți înalți,
N-am nevoie de sfanți ca să fiu fericită
Atâta timp cât mă simt iubită.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Nu mai ninge infernal

Panseluțe albe delicate,
Lalele și garofițe roșii cu petale catifelate
Stau tolănite la soare, în amiaza mare,
Păsările călătoare s-au întors acasă;

Un firicel de toporaș se chinuie să iasă
De sub un morman umed de pământ,
Eu cânt, sunt fericită, mulțumită,
Primăvara mea iubită a venit înapoi.

A înverzit frunza de trifoi,
Copacii-s îmbrăcați în haine noi,
Stoluri de rândunele și de porumbei
Și-au făcut cuiburi sub ramurile de cais;

Mă simt ca-n Paradis,
Parcă e vis tot ce trăiesc... !
Natura si-a schimbat veșmântul,
Nu plouă, nici nu bate vântul,
E liniște și pace, pita tot în vatră se coace,
Nu mai port cojoace, nu stau ca pe ace;

Mă bucur de mirosul îmbătător al florilor,
De glasul dulce al privighetorilor,
De minunatul decor pe care-l văd
Când mă trezesc în zori...

Ce bine că nu sunt nori pe cerul de opal
Și nu mai ninge infernal!
Mi-a dispărut micul pumnal din inimă,
Sufletul nu mi-este tulburat...

Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Pentru tot ce mi-a dat până acum
Și pentru ce-mi va da de astăzi înainte!
Cuvinte de laudă voi folosi
În ale mele inocente poezii
Și pentru îngerii mei păzitori
Care mă apără de oamenii răuvoitori,
Și mă ajută să văd lumea în culori.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Iubirea face minuni

Ca niște umbre trecătoare
Mergând pe poteca spre uitare
Sunt oamenii răi, nesimțitori,
Care calcă pe iarbă și pe flori,
Care nu iubesc necondiționat
Și pedepsesc intenționat
Câte un suflet nevinovat.

Ca niște trestii uscate
Sunt persoanele ciudate
Cu inimile pline de răutate.
Când vântul bate,
Lovesc pe alții pe la spate,
Critică și invidiază pe oricine.

Ca un mărăcine este ura,
Crește în bătătura celor care
Nu au în suflete raze de soare
Ci doar nori negri de plumb
Din care curg picuri de smoală
Peste câte-o inimă curată
Ca o coală albă de hârtie.

Ca parfumul de iasomie e iubirea,
Aduce fericirea și împlinirea
În viețile oamenilor frumoși,
Buni, drăgăstoși, miloși...
Romanticii adoră aroma florilor de tei,
Știu să zboare pe aripile dragostei.

Oamenii insensibili sunt răutăcioși,
Urâcioși, furioși, geloși,
Și lași, ca niște iepuri fricoși,
Nu vor, nu știu să fie mărinimoși,
Calzi, atenți, respectuoși.

Ca stelele strălucitoare sunt oamenii care
Știu ce înseamnă sinceritate, bunătate,
Adevăr, dreptate; Iubirea face minuni
În grădinile unde nu-s trandafiri cu spini.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Gânduri printre rânduri

Valuri de iubire mă împresoară

În această frumoasă primăvară,

Marea de smarald e neliniștită 

Ca inima-mi neprihănită.

Cupidon mi-a trimis iar o săgeată ascuțită

Care m-a doborât într-o clipită,

Am căzut pe gânduri

Când am citit ale iubitului meu rânduri;

Mi-a scris în ultima scrisoare 

Că mă iubește ca pe o floare,

Ca pe o stea strălucitoare

Ce nu se stinge niciodată;

Eu, fată nevinovată, ce să spun?

Că-l port neîncetat în sufletul meu bun?

Că simt al său intens parfum 

Pe pielea delicată a mea?

Că mi-a intrat în sânge ca un virus

De care nu vreau să scap?

Că mi-e din ce în ce mai drag?

Ce pot să fac... ?

Îl visez noapte de noapte,

Simt că mă topesc de dorul lui

În pragul dimineții când razele soarelui 

Intră pe fereastra-mi din dormitor;

Mereu îmi amintesc cuvintele de-amor 

Ieșite din gurița minunată a lui 

Când flăcările focului iubirii 

Ardeau în sufletele noastre cu putere... !

"Tu ești a mea avere, aur curat,

Prețios diamant"...

Așa îmi spunea când mă săruta

Și mă îmbrățișa... ! 

Au înflorit cireșii în livezi! Abia aștept 

Să văd ochii mari și verzi ai iubitului meu!

Vorba-i dulce, pace în suflet îmi va aduce,

Liniște și armonie, bucurie, veselie.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii

Trece timpul

Trec zilele pe lângă noi,
Dar mergem înainte,
Rezistăm ca doi eroi,
Când suflă vântul și sunt ploi
E soare, cald și bine-n noi,
Inimile ne sunt curate,
N-avem sufletele pătate de noroi.

Trec nopțile, fără lipsuri sau nevoi,
Ca niște bravi soldați
Luptăm cu viața amândoi,
Nu ne lăsăm îngenunchiați
De nimeni, de nimic;

Când ninge sau e frig
Ne gândim la frumusețea
Florilor de crâng,
Tăiem tristețea în bucăți,
Desenăm fluturi roz pe pereți.

Trece timpul, trece, trece,
Ca un duș cu apă rece în plină vară
E parfumul suav de primăvară,
Ne trezește din amorțeală,
Ne scapă de orice boală,
Căci iubirea noastră-i colosală.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Ai venit iubire

Ai venit iubire mare
Din povești nemuritoare,
Mi-ai adus iar primăvara,
Mi-ai luat de pe umeri povara
Lăsată de iarna grea.

Ai venit iubire, rază de stea,
În noaptea cea mai senină 
Când îngeri de lumină 
Au coborât din cer,
Mi-ai adus un bujor și un ghiocel,
Te-am primit cu drag în al meu suflețel.

Ai venit iubire fără să-mi dai de veste,
Știi că inima mi-e deschisă mereu,
Pentru tine eu compun sute de versuri,
Inventez noi universuri,
Căci mă îmbată al tău parfum,
Meriți tot ce-i mai bun, regină!

Un strop de adrenalină îmi dai în plus
Când soarele pleacă spre apus,
În zori când mă trezesc
Pe aripile tale, deasupra norilor plutesc.

De-acum până în April
Am să mă bucur ca un copil
De iarba verde de pe câmpie,
De fluturii ce vor zbura
Prin inima-mi zglobie.

Ca pe o floare la pălărie am să te port,
Am să mă comport frumos cu tine
întotdeauna
Căci ești una dintre cele mai prețioase
Comori de pe pământ;
Iubire, Dar Sfânt, minunat cuvânt.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

În mine e lumină

A nins cu flori de mohor
Pe tărâmul umbrelor,
În mine e lumină,
De dragoste divină
Mă bucur cât mai pot.

N-am să socot cum trece timpul,
Am să fac popas în anotimpu-mi preferat;
Primăvara cea vestită, cu aerul ei elegant
A venit să-mi dea binețe
Căci de povețe n-am nevoie.

A plouat cu tăciuni peste oamenii haini,
Mii de mărăcini au crescut
Printre orhideele suave din unele grădini,
Trandafirii sălbatici sunt plini de spini,
Nu-s puțini vulturii care dau târcoale
Unor suflete urâte, goale.

Au fost furtuni infernale
Prin paginile unor povești banale
Și în baladele de jale,
Au secat apele teritoriale,
Au coborât munții la vale,
Pădurile au fost tâlhărite,
Copacii-s îmbrăcați cu țoale învechite.

A venit Cupidon la mine pe negândite,
Mi-a aruncat câteva săgeți neotrăvite,
Mi-a pictat pe inimă un soare,
Mi-a îngropat tristețea
Lângă o salcie plângătoare,
Căci știe că trăiesc
Pe picior mic, nu mare;

Am învățat să ocolesc 

persoanele răuvoitoare,
Cunosc care sunt plantele otrăvitoare,
Îmi fac din fiecare zi sărbătoare
Căci viața este scurtă,
Vreau s-o trăiesc frumos,
Nu vreau să-mi crească fire albe
Prin păru-mi lung de abanos!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Luna fericirii

Ce bine ne stă împreună 

Când privim în miez de noapte

Razele albe de Lună

În aceasta lună a fericirii!

Fire de lalele și de ghiocei

Au răsărit în Grădina Iubirii

De când Baba Iarna a plecat

Cu ultimul tren 

Care se pare că a deraiat.

Niciun pisc de munte înalt

Nu mai e acoperit de zăpadă,

Primăvara și-a făcut culcuș

În a noastră primitoare ogradă,

E soare-n noi și pe fiecare stradă, 

N-o să ne mai luăm la sfadă 

Cu vântul hoinar

Odată ce-am trecut cu bine 

De-al frigului hotar.

Un ar de sentimente frumoase am plantat

Pe terenul mănos din sufletu-mi curat

Doar pentru tine, chipeș bărbat

Cu ochi ca două stele!

Nopțile nu-mi mai sunt grele 

De când te am,

Dulce balsam al inimii mele!

Ce minunate-s clipele în doi,

Timpul face pași înapoi

Când ne vede îmbrățișați,

Strâns legați cu funia dragostei;

Sub ramuri înflorite de tei 

Ca-n brațele mamei stau în brațele tale,

Șiraguri de mărgele 

Sunt lacrimile mele de bucurie

Când simt parfumul de iasomie

Împrăștiat de la oraș pân' la câmpie.

Ce bine că flacăra iubirii noastre este vie!

Ție iubite, îți aparțin cu totul 

De când ne-am cunoscut,

N-aș fi vrut, nici n-aș fi putut 

Să iubesc pe altcineva

Așa cum te iubesc pe tine comoara mea!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii

Vino, vino... !

Hai vino iar pe potecuța
Unde iubirea drăguța
Ne-așteaptă cu ramuri de măslin
Și cu câte un pahar de vin!

Vino când cerul e senin
Și soarele străluce
Deasupra galbenelor spice de grâu,
Să ne-mbăiăm până la brâu
În râul cu apă chioară!

Vino-n fiecare seară când răsare luna
Pe drumul parcurs de noi dintotdeauna,
Să înceapă săptămâna cu noroc,
Doar suntem flăcări din același foc!

Vino, cât nu va bate vântul și nu vor fi ploi,
Să ne plimbăm de mână prin zăvoi,
Să auzim glasuri de cintezoi,
Să împărțim iubirea la doi!

Vino, cât frunza de trifoi e verde,
Căci timpul trece mult prea repede,
Acum e cald și bine
Dar mâine nu știm cum va fi,
Vino, cât mi-e deschisă poarta inimii!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Careul iubirii

Dimineți cu aromă de cafea,

Cu cer albastru de catifea,

Emoții ascunse după perdea,

Petale de flori așezate pe podea.

Clepsidra din care nisipul se scurge,

Timpul care curge ca un râu la vale,

Foi de tutun, rotocoale de fum

Stropite cu parfum de fericire.

Inima mea în palma ta,

Sufletul tău, perechea sufletului meu,

Vechiul careu în care ne învârtim

Când cu iubirea ne întâlnim.

După amiezi și nopți senine,

Clipe de bucurie pline,

Dansuri pe muzici line,

Degetele tale fine încleștate

Pe coapsele mele înfierbântate;

Buzele-ți catifelate

Mușcând din buzele-mi uscate,

Ochii-ți cu sclipiri de smarald,

Glasu-ți blând și cald...

Șoapte de amor, cuvinte de dor,

Ferestre deschise spre Rai,

Focuri și flăcări aprinse,

Zboruri spre zări necuprinse.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii

Flăcări mistuitoare

Cu inima-mi plină de dor,
Pe aripi de vise ușor
Spre tine adesea zbor,
Iubitul meu prințișor
Cu chip blând, frumos;

Ești ca un câine credincios,
Când cad, mă ridici de jos,
Nu te-am ținut, n-am să te țin în lesă,
Căci faci de bunăvoie tot ce faci.

Îmi placi când taci și când vorbești,
Cerul se înseninează când îmi zâmbești,
De partea dreptății mereu ești,
Ca și mine, minciuna o urăști,
Niciodat' nu ocolești adevărul,
Întotdeauna spui ce gândești.

Ca un astru strălucești
În cărțile-mi cu poezii și cu povești,
Doțintele toate mi le împlinești,
Când îți pui capul pe umărul meu
Mă liniștesc instantaneu,
Uit de tot ce-i rău;

În ochii tăi ca două văpăi
Se oglindesc în noapte ochii mei,
Șoaptele tale de iubire
Îmi sunt plutire spre Infinit;
Ești tot ce mi-am dorit
De-aceea ți-am dăruit inima-mi mare
În care ard flăcări de iubire mistuitoare.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Cu tine de mână

Cu tine de mână sub raze de lună
Mă plimb la ceas de seară,
Prin liniștea clară
Se-aude glasul păsărilor care zboară
De la Nord spre Sud;

Greierii cântă, sufletul mi-l încântă,
Tu îmi reciți versuri de iubire,
C-o singură privire pe loc mă cucerești,
Cu un sărut dulce buzele-mi pecetluiești.

Vegheați de cete îngerești
Plutim prin Univers
Ca două corpuri cerești,
Tu mă iubești, eu te ador,
Ești cheia cu care pot deschide
Poarta Fericirilor.

Cu tine de mână
Mă plimb prin Paradis când nu e furtună,
Inima-mi nebună s-a lipit de inima-ți bună
Din prima zi când ne-am întâlnit
Pe drumul iubirii fără de sfârșit.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Frumoasă ești, femeie!

Frumoasă ești femeie,
Foc, flacără, scânteie,
Când îți văd ochii senini
Uit de ai tristeții spini.

Sufletul mi-alini în orice clipă,
Îmi pui o aripă de înger pe un umăr,
Nu mai număr clipele ce trec,
Nici nu mă mai plimb în cerc.

Frumoasă ești femeie, zână,
Pe cap porți cunună de stele,
Îmi luminezi nopțile grele
Și zilele mi le-nmulțești.

Din sferele cerești ai coborât?
Direct din Rai venit-ai pe acest pământ?
Eu sunt o umbră în calea ta,
Tu ești raza de soare din inima mea.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

E primăvară!

E primăvară, da, e primăvară,
Castanii și salcâmii au înmugurit,
În suflet, ghiocei și crini mi-au înflorit,
Speranțele au încolțit ca boabele de grâu
În inima-mi frumoasă,
Sunt fericită ca o mireasă
Ce își așteaptă mirele să meargă la Altar.

E primăvară iar în al iubirii calendar,
Livezile sunt îmbrăcate în rochii colorate,
Iarba a înverzit, iarna a fugit departe,
Orizonul e senin tot timpul,
Mă simt minunat
În anotimpul meu preferat!

E primăvară, da, e primăvară,
Îngerii din cer coboară
În fiecare zi și seară, ca să îmi dea binețe,
Privighetorile s-au obișnuit să mă răsfețe,
Se iau la întrecere cu ciocârliile
Ce se întorc de pe câmpiile mănoase.

De la ora șase dimineața
Se sparge gheața tăcerii,
Triluri ca la concert se aud
De pe ramurile singurului dud
Din curtea casei mele;
Zborul lin de rândunele nu lipsește
Din a mea scurtă poveste.

Ce bine că este primăvară!
Soarele ne încălzește,
Dumnezeu ne iubește,
Ne călăuzește pașii pe drumuri drepte,
Ca să scăpăm de patimi, de defecte.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Ploile de vară

În fiecare an, ploile de vară
Ne mângâie trupurile fierbinți,
Ne bucurăm de stropii mari
Ca doi copii cuminți,
Nu ne ieșim niciodată din minți;
Facem punți de legătură
Între noi și Mama Natură,
O luăm pe câte-o scurtătură
Ca să ajungem pe cărări de munți,
Să bem apă dulce de izvor...
Fluturi roz apar imediat în decor
Când ne sărutăm de zor,
Ne plimbăm prin ploaie surâzând,
Dansăm ca două frunze în vânt;
Un muribund parcă e timpul,
Se poticnește în nisipul ud
Din clepsidra-i uriașă,
Noi ținem de-a iubirii manșă,
Călătorim prin vise
Când stelele-s aprinse pe cer,
Niciun grănicer nu poate opri
Zborul nostru printre galaxii.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Acest poem

Acest poem e scris
Din suflet, cu iubire, pentru tine,
Zielele și nopțile 
Îmi sunt senine
De când te-am cunoscut;

Datorită ție n-am căzut
În prăpastia dezamăgirii,
Am zburat pe aripile fericirii
Când ai fost în preajma mea.

Mă simt ușoară 
Ca un fulg de nea,
Nu mai știu ce e tristețea
De când am văzut frumusețea
Razelor de lumină din inima ta;

Iubirea-ți minunată
M-a însoțit pe cărarea dreaptă

Spre Infinit,
Când îmi dai o sărutare, 

Soarele răsare,
Se topesc munții de gheață,
Dispar lacrimile de granit.

Acest poem ce poartă 

Semnătura mea,
E scris din inimioara-mi caldă
În care iubirea se scaldă
Ca-ntr-un ocean non-stop.

Un snop de sentimente
Am pus la păstrare
În ale mele toate hambare
Doar pentru tine,
Frumosule cu suflet mare;

Ești steaua-mi 

Norocoasă, strălucitoare,
Ți-am făcut din iubire 

Un piedestal de aur,
Te voi păstra în suflet 

Ca pe un tezaur.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

La mulți ani cu bucurii!

🌷🌼🌺🍀🌸

Martie cel vestit
La braț cu primăvara înmiresmată
La noi în suflete a poposit;
Ne-a adus în dar raze de soare,
Ghiocei, lalele, lăcrămioare,
Și mărțișoare colorate
De pe meleaguri îndepărtate.

Fetele nemăritate
Cu buze dulci și roșii
Ca cireșele coapte
Așteaptă să fie sărutate
De prinții din povești
Care umblă în calești de aur.

Cerul e senin,
Paharul Fericirii e plin;
Hai să bem un strop din el,
Să ne înveselim nițel!

La mulți ani cu bucurii!
Stele mii strălucitoare
Să ne însoțească neîncetat
Pe-a vieții și pe-a iubirii cărare!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Anotimpuri

În colțul meu de Rai

Aseară mi-ai adus un buchet de viorele

Ca să se bucure sufletu-mi de ele,

Ți-am dat fraga buzelor mele

Când mi-ai mângâiat părul făcut inele.

O ploaie de stele a căzut

Peste tăcerea ca de mormânt,

Un înger a coborât din cer

Și a închis porțile de fier ale tristeții.

În pragul dimineții 

A intrat o rază de lumină

În inima-mi plină de dor,

Soarele se chinuia să strălucească,

Iubirea încerca să mă orbească.

Copacii începeau să înverzească,

Trandafirii și bujorii să înflorească,

Păsările să ciripească,

Parcă eram la o nuntă împărătească!

Nu era furtună pe pământ,

Nu se-auzea șuierat de vânt,

N-am mai putut să scot niciun cuvânt

Când am văzut cum mă privești;

Mi-ai spus că mă iubești, că vrei să fii 

Portarul ce-mi păzește ușa inimii,

Ți-am spus c-am să te las să stai

Cât vrei, în colțul meu de Rai.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii

Ca o minune

Când pe strada mea e soare

Inima îmi bate tare,

Nu e ploaie nici ninsoare

În sufletu-mi cald și mare.

Când se-apropie amurgul

lubitul meu drag îmi șoptește

Că mă iubește ca pe o floare

Și mă sărută cu ardoare.

Când apare blânda Lună,

Îl strâng încetișor de mână,

El își pune capul pe umărul meu,

Cu ochii în lacrimi îmi spune

C-am apărut în viața lui ca o minune.

Seacă râuri de suspine

Când iubitu-mi e aproape,

Mă trec ape, simt fiori,

Zeci de fluturi multicolori 

Ajung într-o clipă până la cer.

În fiecare săptămână

Muzica iubirii ca o trâmbiță răsună,

Cuvinte frumoase se adună

Și se prind într-o horă cum alta nu-i;

Se-aude cântul cucului

Până la capătul pământului,

Înfloresc gutui, meri și peri,

Se contopesc primăveri cu veri;

Toamnele și iernile de ieri

Dispar din calendar,

Raze de fericire își fac culoar

În inimile noastre,

Suntem ca două picături albastre 

de cerneală 

Puse pe aceeași coală de hârtie

Care miroase a parfum de iasomie.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii