În colțul meu de Rai

Aseară mi-ai adus un buchet de viorele

Ca să se bucure sufletu-mi de ele,

Ți-am dat fraga buzelor mele

Când mi-ai mângâiat părul făcut inele.

O ploaie de stele a căzut

Peste tăcerea ca de mormânt,

Un înger a coborât din cer

Și a închis porțile de fier ale tristeții.

În pragul dimineții 

A intrat o rază de lumină

În inima-mi plină de dor,

Soarele se chinuia să strălucească,

Iubirea încerca să mă orbească.

Copacii începeau să înverzească,

Trandafirii și bujorii să înflorească,

Păsările să ciripească,

Parcă eram la o nuntă împărătească!

Nu era furtună pe pământ,

Nu se-auzea șuierat de vânt,

N-am mai putut să scot niciun cuvânt

Când am văzut cum mă privești;

Mi-ai spus că mă iubești, că vrei să fii 

Portarul ce-mi păzește ușa inimii,

Ți-am spus c-am să te las să stai

Cât vrei, în colțul meu de Rai.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii

Ca o minune

Când pe strada mea e soare

Inima îmi bate tare,

Nu e ploaie nici ninsoare

În sufletu-mi cald și mare.

Când se-apropie amurgul

lubitul meu drag îmi șoptește

Că mă iubește ca pe o floare

Și mă sărută cu ardoare.

Când apare blânda Lună,

Îl strâng încetișor de mână,

El își pune capul pe umărul meu,

Cu ochii în lacrimi îmi spune

C-am apărut în viața lui ca o minune.

Seacă râuri de suspine

Când iubitu-mi e aproape,

Mă trec ape, simt fiori,

Zeci de fluturi multicolori 

Ajung într-o clipă până la cer.

În fiecare săptămână

Muzica iubirii ca o trâmbiță răsună,

Cuvinte frumoase se adună

Și se prind într-o horă cum alta nu-i;

Se-aude cântul cucului

Până la capătul pământului,

Înfloresc gutui, meri și peri,

Se contopesc primăveri cu veri;

Toamnele și iernile de ieri

Dispar din calendar,

Raze de fericire își fac culoar

În inimile noastre,

Suntem ca două picături albastre 

de cerneală 

Puse pe aceeași coală de hârtie

Care miroase a parfum de iasomie.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii

Iubirea care nu e efemeră

Noi doi, sub aceeași umbrelă,
Pe aceeași pasarelă,
Ca într-un film de dragoste,
Nu ca-ntr-o telenovelă,
Traversăm pasaje de timp,
Facem popas în fiecare anotimp.

Noi doi, sub al iubirii nimb,
De când răsare soarele în zori
Ne îmbrăcăm în cămăși cu flori,
Ne pictăm trupurile și viețile în culori,
Zburăm ca doi cocori spre zări senine
Cu inimile pline de iubire.

Noi doi, ca două fire de busuioc,
Purtătoare de noroc,
Două flăcări din același foc,
Nu stăm niciodată pe loc,
Ne plimbăm când vrem, oriunde vrem,
La braț cu fericirea.

Noi doi și împlinirea,
Infinitul, Nemărginirea,
Strălucirea stelelor...
Norii nu fac parte
Din minunatul nostru decor,
Nici în visele de noapte
Nu ne iubim pe jumătate
Căci suntem un întreg,
Pașii noștri merg doar spre lumină.

Tot ce simțim, punem pe hârtie,
Trăim în pace, în armonie,
Iubirea noastră-i ca o Viță de vie
Cu struguri dulci, gustoși,
De care se miră oamenii răutăcioși.

Noi doi, suntem frumoși 

la suflet, mărinimoși,

Nu suntem ranchiunoși, nici plângăcioși;
Suntem zeloși din cale-afară,
Din primăvară până în iarnă călătorim,
Niciodată nu ne plictisim,
Ne mulțumim cu tot ce ne oferă
Iubirea care nu e efemeră.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Clipe minunate în doi

Te-am așteptat 

Cu sufletul de dor înflăcărat

Pe țărmul unei mări albastre

Când pe cerul nopții străluceau astre

Pictate în roz și verde crud...

Când frunzele de dud s-au uscat

Te-am așteptat pe malul unui timp uitat,

Ceața îndoielii s-a disipat 

Și păsările au plecat spre zări senine.

Te-am așteptat în diminețile 

Cu miros de nectarine,

În după amiezile de speranțe pline

Când lacrimi cristaline nu mi-au curs;

Mi-a fost de-ajuns o singură privire de a ta

Să pot prinde aripi, să pot zbura

Ca un fluture spre lumină

Când auzeam muzică divină

Cântată de coruri îngerești.

Te-am așteptat cu brațele deschise

Și n-ai lipsit din ale mele vise colorate,

Mi-ai luat poverile de pe umeri 

Și de pe spate;

Mi-ai promis c-ai să mă iubești 

Până la moarte și dincolo de ea,

Mi-ai spus c-ai să-mi dai toată dragostea

De care inima mea are nevoie,

Știam că sunt unica femeie 

Care te face fericit.

Te-am așteptat la margine de Infinit 

și ai venit,

Prin lumi necunoscute ani la rând 

am călătorit

Bucurându-ne enorm că destinele noastre s-au unit.

Trenul Iubirii a oprit demult în gara 

unde eram noi,

Ne-am urcat în primul vagon de mână, amândoi,

De-atunci trăim doar clipe minunate 

în doi.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii

În Anotimpul Fericirii

Sărută-mă în orice clipă cruntă
Așa cum zefirul de primăvară mă sărută
Pe buzele-mi uscate adeseori,
Mângâie-mi obrajii rumeni
La fel cum stropii mari de ploaie
Mi-i mângâie uneori;

Ridică-mă până la cer
În Anotimpul Fericirii,
Căci trandafirii înfloresc
Atunci când din gura-ți dulce
Răsună ecoul unui "Te iubesc"
Spus cu voce tare;

Îmbrățișează-mă
Ca pe un val blând de mare,
Sărută-mă cum razele de soare
Sărută-n zori pământul,
Nu te dezlega de jurământul
făcut cândva;

Iubește-mă ca pe lumina ochilor tăi,
Ca pe parfumul florilor de tei,
Lasă flacăra dorinței să ardă,
Nu te mai ascunde după nicio perdea,
Rămâi jumătatea mea.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

În lumea ta

Primește-mă în lumea ta,
Că-i mai frumoasă ca a mea!
La tine-n sat sunt oameni buni,
La mine în oraș sunt doar nebuni.

La tine-n țară sunt livezi
Cu poame coapte, fermecate,
Izvoare cu ape dulci, curate,
Nu râuri cu lacrimi sărate.

La mine-s lipsuri nenumărate,
Griji, nevoi, necazuri, dureri,
Vorbe de alint nu găsești pe nicăieri,
Iubirile de ieri s-au stins
Ca lumânările, când a nins.

Primește-mă sub acoperișul tău
Când vântul suflă rău
Și n-am cu ce mă înveli,
Deschide-ți ușa inimii
Și lasă-mă să stau o clipă doar,
Să nu mi se pară
Că mi-am trăit viața în zadar.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

O pereche de nedespărțit

De când ai apărut în viața mea,
Am vrut să fiu stăpâna săgeții
Pe care Cupidon a-nfipt-o în inima ta,
Dulceața buzelor tale,
Ochii-ți ca două migdale,
Chipul tău frumos, trupul vânjos,
M-au întors pe dos ca pe o haină;
Mintea mă-ndeamnă la fapte bune,
Inima îmi spune că ești steaua fără nume
Care îmi poartă noroc...
Iubite, când mă cuprinzi de mijloc
Totul în jur parcă ia foc,
Firele verzi de busuioc
Din glastra de pe pervazul meu
Se usucă instantaneu;
Eu... nu mai știu ce să mai fac,
Vreau să am ac de cojocul tău,
Dar nici de al meu nu sunt în stare.
Te iubesc cu disperare,
Când nu ești lângă mine
Soarele dispare, cerul se întunecă,
Și n-am niciun as în mânecă...
Nu vreau să te pierd,
Vreau să te iubesc, să te dezmierd,
Să stau la pieptul tău,
Să treacă mai greu timpul,
Să nu se risipească în van nisipul
Din clepsidra veche,
Să fim o pereche de nedespărțit,
Noi și cu iubirea fără de sfârșit.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Nu te opri!

Nu te opri în noaptea asta

Din jocul pe care l-ai început,

Am trecut deja peste emoții și fiori;

Să nu te-oprești nici mâine-n zori

Nici dac-ar da năpasta peste noi,

Știi că ochii-ți verzi, ca frunzele de trifoi

Mă hipnotizează;

Inima-mi dansează

Când dragostea-ți profundă

În suflet mi se furișează ca o hoață,

Ghețarii de la Polul Nord se dezgheață,

Încerc să-ți fac față, să mă dau mare,

Dar ca un bulgăre de sare mă topesc

Atunci când brațele-ți calde 

De trupu-mi fierbinte se lipesc.

Te iubesc de mor,

Vreau să-mi sari în ajutor,

Să te-nconjor ca pe-o cetate,

Să îți sărut buzele dulci 

Ca cireșele coapte,

Tu să-mi mângâi părul lăsat pe spate,

Să ajungem cât mai departe,

Pe drumuri neumblate, luminate;

Clopotul iubirii bate, bate întruna,

Viața este numai una,

Hai să profităm de ea!

Nu te opri... S-a aprins o altă stea

Pe cerul albastru de catifea,

Iubește-mă cu patimă, ca prima oară,

Nu lăsa vraja iubirii să dispară!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Eros și iubitul meu

O rază de lumină
Dintr-un albastru infinit
Al unui cer neacoperit
De niciun nor de granit
A poposit în lumea mea.

O stea norocoasă s-a cuibărit
Ca un pui de rândunea
Sub perna-mi roz, de catifea,
Când fericirea a sosit
Pe Strada Speranțelor,
Unde salcâmii au înmugurit.

Eros cel vestit,
A venit la mine, pe neașteptate,
Azi dimineață la ora șapte
Cu un buchet de trandafiri,
Și o cutie de bomboane;

Zeci de emoticoane,
Multe zâmbete și mulți pupici,
Pe messenger instantaneu
Mi-a trimis iubitul meu
Abia întors din turneu;

Eu i-am trimis sute de inimioare,
O invitație la o plimbare în natură,
Un bilet la spectacol, la Casa de Cultură
Și o scânteie aprinsă
Din focul iubirii mele fără măsură.

Abia aștept să îl sărut pe gură
Și să-l îmbrățișez!
De nopți întregi visez
Cât de frumos va fi
Când ne vom reîntâlni!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Doar ție

Bujori și lăcrămioare,
Raze calde de soare,
Stele de argint strălucitoare,
Parfum de frezii și de iasomie
Vreau să-ți dăruiesc doar ție.

O ie albă înflorată,
O cunună cu aur pictată,
Un cer fără de nori,
Aripi de fluturi multicolori,
Triluri de privighetori.

Flori de grădină și de câmpie,
O mie de pupici dulci și mari, nu mici,
Un tub de lipici cu sclipici
Și sute de îmbrățișări vreau să îți ofer
Doar ție Iubire, prețios giuvaer.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Rămâi așa cum ești

Dăruiește-mi zâmbete ștrengărești,
Arată-mi cât mă iubești;
Eu te iubesc până la Infinit,
Căci mi-ai luat o piatră de granit
De pe inima-mi, care cândva a suferit.

Rămâi așa cum te-am cunoscut,
Frumos la suflet, delicat ca crinul alb
Ce în grădina-mi fermecată a crescut,
Nu te-am văzut nicicând posomorât,
Nici nu cred că-ți voi vedea vreodată
Fața tristă sau privirea încruntată.

Rămâi timidul de altădată
Care nu vorbește ca o moară stricată
Nici nu se dă mai mare decât este,
Fii până la final eroul din fiecare poveste
Sau poezie pe care o scriu
Când arde focul viu al iubirii.

Iubește-mă mai presus de legea firii,
Mai presus de orice,
Pune-ți sentimentele în cântece,
Compune-mi balade de dragoste și dor,
Căci eu nu pot să măsor
Iubirea imensă ce ți-o port.

Cu tine, fără pașaport, pot să colind
În fiecare zi și noapte prin Univers,
Drumul vieții mele, e drum cu unic sens
De când te-am cunoscut...
De nu te-aș fi avut,
Mi-ar fi fost greu să trăiesc,
N-aș fi putut să iubesc pe altcineva.

Rămâi așa cum ești!
Fă gesturi copilărești
De care să mă amuz,
Căci nu ești un ursuz,
Tu nu te superi niciodată;
Rămâi ființa minunată,
Icoană în sufletu-mi pictată.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

În brațele Mamei Natură

Primăvară, primăvară,
Parfumul tău de floare rară
Se simte până dincolo de zare,
Când sufletul mă doare
Îmi dăruiești raze aurii de soare,
Îmi înseninezi zilele,
Mi-alungi departe grijile,
Îmi înmulțești speranțele.

Primăvară frumoasă ca o zână
Peste codrii ești stăpână,
Ca în Rai trăiesc păsările
În pădurile verzi de brad
Când picuri calzi de ploaie
Cad încetișor din văzduh.

Mă ia cu năduf când mă gândesc
Că adesea clipele minunate
Se sfârșesc, când nici nu te aștepți!
N-am să stau drepți în fața lui Dumnezeu,
Am să îngenunchez și am să Îl rog
Să aibă grijă de mine 

Și de aproapele meu,
Să ne lungească firele vieții instantaneu!

Ce rău îmi pare că n-ai o soră geamănă,
Să o iau de mână, să o scot în lume,
Să îi pun nume de zeiță,
Să fie ca o crăiță dintr-o poveste,
Să-i dai jumătate din a ta zestre,
Primăvară fermecată
Care deszăpezești creste de munți!
Ești bucuria celor mai mulți îndrăgostiți;
Chiar și pe cei oropsiți tu îi ajuți,
Îi lași să stea la căldură
În brațele Mamei Natură.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Iubirea noastră-i ideală

Au trecut câteva ore de când ai plecat,
Și deja mi-e dor de tine!
Știu că mâine ai să te întorci, iubite,
Am să îți fac clătite cu dulceață de caise;

Dac-am să dorm când ai să vii,
Să mă trezești din vise,
Să mă săruți pe pleoapele închise
Înainte să pui capul pe perna-ți moale;

Dacă neliniștea îți va da târcoale,
Am să opresc timpul hoinar
Care se plimbă ca un coate goale,
Am să îi dau câteva parale
Să nu mai stea în a iubirii noastre cale.

E ora nouă... Nu mai plouă,
Soarele-mi zâmbește de la fereastră.
Ce mult îmi place rochia albastră
Pe care mi-ai dăruit-o de ziua mea!
Are culoarea cerului senin
Neacoperit de nori negri de catifea.

Ce bine că ești eroul principal
Din inocentele-mi povești!
Cât te iubesc nici nu bănuiești,
Ești tot ce mi-am dorit cândva,
Nu te-aș schimba cu altcineva!

Ce bine că nu ne-am clădit
Case de paie, sau castele de nisip!
Furtunile când vin, lasă urme prin destin,
Cer tribut o lacrimă sau un suspin,
Noi nu bem vin amar, pelin,
N-avem în suflete venin.

Apa trece, pietrele rămân,
Tu ai rămas și vei rămâne
Al inimii mele stăpân,
Iubirea noastră nu-i un balon de săpun,
E leacul cel mai bun pentru orice boală,
Iubirea noastră-i ideală!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Va fi iubire

Va fi mereu lumină
În inima-mi de bunătate plină,
Din cer va răsuna muzică divină,
În fiecare primăvară
Muguri de speranțe or să răsară
Pe ramurile pomilor cu frunza rară;

Va exista mereu o muză,
Un fluture, o buburuză,
Care să mă facă să visez,
Scenarii frumoase să creez.

Am să scriu doar versuri unicate,
Am să pictez tablouri minunate
Cu acuarele fermecate
În nopțile întunecate;
Voi bea doar apă vie
Din izvoarele binecuvântate
Ale lui Dumnezeu
Care îmi e alături când mi-e greu.

Drumul meu va fi presărat cu stele
Din care am să-mi fac mărgele
Ca să le port la gât pe timp urât,
Din nori de pluș am să îmi fac așternut,
Să dorm ca-n sânul lui Adam.

Am să plutesc tot mai des prin Infinit
Pe aripile dragostei care m-a zămislit,
Am să dărâm munți de granit,
Am să sfărâm capetele șerpilor veninoși,
Am să dau binețe
Chiar și oamenilor răi, invidioși.

La braț cu fericirea mă voi plimba
Prin galaxii necunoscute
Care cu ochiul liber nu se pot vedea,
Nu-mi voi aglomera mintea cu nimicuri,
Voi pune pe foi doar gânduri bune;

Voi îmbrăca în culori calde tristețile,
Voi transforma în mărgăritare lacrimile,
Îmi voi semna operele
Cu același pseudonim: Crisastemis;

Superbă ca floarea de cais 

Îmi va fi poezia,
Nu voi folosi nici dalta nici mistria,
Ci doar penelul, pana și hârtia
Ca să rămân în Memoria Universală;

Voi pune pe orice coală albă
Câte o salbă de cuvinte
Ca lumea să mă țină minte
Ca pe o rază fierbinte de soare
Care poate topi ghețarii de la depărtare.

Voi fi însoțită de Eros
Pe-a vieții mele lungă cărare,
Îngerii buni mă vor veghea,
Nimeni nu va putea să-mi taie
Craca groasă de sub picioare.

Va fi iubire în inima-mi mare,
Vor fi sentimente înălțătoare
Cât un ocean și o mare
În Universul creionat de sufletu-mi curat.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Ca într-un basm minunat

Pe buzele-mi roșii, moi, catifelate,
A rămas amprenta buzelor tale calde,
Parfumu-mi de roze, delicat,
Se potrivește cu parfumul de mosc
De pe trupul tău bine lucrat.

Ca într-un basm minunat,
Dragostea ne-a acaparat
De la-nceput, pe amândoi,
N-am luat-o pe drumuri lăturalnice
Nici unul din noi,
Am împărțit binele și răul în doi.

Ești ca un copac înalt, cu ramuri dese,
Îmi ții umbră când soarele, pânze de aur
Ca un paianjen își țese; De-i arșiță mare
M-adăpostesc în inima-ți bună, primitoare,
Îmi ești acoperiș pe ploaie, pe vânt,
Și pe ninsoare.

În sufletu-ți curat și bun
M-ascund ca un pui de lăstun
Când crivățul nebun ne bate în ușă,
Iubirea ta, îmi vine ca o mănușă;

Ca pe o păpușă mă privești
Și-mi spui că mă iubești, în fiecare zi,
Mugurii fericirii tot mereu înfloresc
În inima-mi blândă în care
Focuri de dorinți mocnesc.

Tu mă faci să zâmbesc,
Ca o stea să strălucesc...
Tot ce trăiesc, nu-i vis, e realitate,
Când îmi spui șoapte de amor,
Plutesc deasupra oricărui nor;

Din dragoste și dor
Ajung până la cer, apoi cobor
În brațele tale iubitoare
Bucurându-mă de aroma îmbietoare
A iubirii noastre 

Care-i ca o floare fermecată
Ce nu se usucă niciodată.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Pașii tăi

Pașii apăsați ai tăi
Poartă parfumul florilor de tei
Pe care ai călcat cândva fără să vrei;
Pe umerii mei cresc aripi de porumbei,
Cu tine în suflet zbor, pe aripi de vise,
Prin al dragostei superb decor.

Pașii tăi grei
Se-aud prin zgomotul surd
Al tăcerilor de gheață
În fiecare noapte și dimineață;
Eu râd de tristețe ca de o paiață,
Mă spăl cu roua florilor pe față,
Mi-acopăr sufletul și inima
Cu iubirea-ți care mă răsfață.

Pașii tăi, mă învață să merg pe urmele lor
Fără să ajung la capătul puterilor,
Fără să îmi fie teamă c-am să mor de dor;
De dragoste rănită nu am fost,
Mi-am învățat lecțiile vieții pe de rost,
Știu cine-am fost, știu cine sunt...

Îmi cunosc rolul pe acest pământ,
Nu sunt ca o frunză în vânt,
Nu-mi plec fruntea în fața nimănui;
Mă bucur de căldura soarelei,
De brațele-ți iubitoare,
De luminile strălucitoare pe care le văd
Când alături de tine, spre fericire merg.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Lună Plină

Lună Plină, îmbracă-mă-n Lumină,
Pune câteva raze strălucitoare
Pe-a vieții mele cărare,
Ține-mă în umbra ta odihnitoare
Când te oglindești în mare!

Lună Plină, fă-mi fiecare noapte senină,
Pune-mi în inimă câteva grame
de fericire,
Fă ca din iubire, să-mi crească aripi noi,
Să uit de lacrimile care mi-au curs șuvoi
În toamnele cu ploi albastre
Când pe cer n-au strălucit astre.

Lună Plină, fă apa-mi de izvor cristalină,
Să beau să mă satur din ea,
Când tu, ca o Regină
Apari pe bolta neagră de catifea,
Lasă îngerii buni să stea
La căpătâiul meu pe vreme rea;

Adu-mi puțină pulbere de stea
Din călătoria ta în jurul Pământului,
S-o împrăștii prin mijlocul văzduhului
Când nu se-aude cântul cucului;

Rămâi pe cerul nopții
Până la sfârșitul anotimpului
Pe care îl ador... Primăvara,
Prințesa florilor și a îndrăgostiților.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Pur și simplu

Respir, trăiesc, iubesc, 

Mă hrănesc cu fericire, 

Stau bine pe linia de plutire,

Nu mă las îngenuncheată de nimeni,

Nu mă tem de nimic.

Am curaj să mă avânt în valuri uriașe

Când e furtună în larg,

Nu bag în seamă tristețea 

Căci știu că vrea să-mi fure frumusețea.

Nu plec capul în fața nimănui, 

Ar trebui să-și pună pofta în cui 

Cei care vor să mă rănească, 

Steluța norocoasă de pe fruntea mea

Strălucește chiar și când este vreme rea.

Ce dai, înapoi primești,

Tot ce semeni vei culege,

Dacă n-ai lege, dacă nu știi să iubești,

Dacă te folosești de cei din jur,

N-ai să ajungi departe.

Viața ți se va schimba într-o clipită 

Când vei credea că ești pe vârf de munte,

Faptele crunte pe care le-ai făcut cândva

Se vor întoarce împotriva ta,

Vei cădea în groapa săpată de tine altora.

Eu nu am ce să îmi reproșez,

Pot să pictez, să scriu, să croșetez,

Să împletesc șiruri de cuvinte frumoase 

Pentru persoanele mărinimoase

Cu suflete curate ce nu pot fi cumpărate. 

Respir, trăiesc, îmi iubesc aproapele 

La fel cum și el mă iubește, 

Floarea purității crește zi de zi

În grădina inimii mele plină cu bucurii.

Nu-mi pun măști pe față, 

Nu joc roluri de artistă de revistă,

Spun ceea ce gândesc 

Celor care greșesc, 

Nu păcălesc, nu urăsc, nu urzesc scenarii

Care pot fi în defavoarea cuiva,

Eu... pur și simplu, îmi văd de viața mea!

Autor ✍ Crisastemis 

Volum - Puterea iubirii infinite 

Din nou noi

Din nou tu, din nou eu,
Patru pereți, un careu,
Iubirea, un bibelou,
Cupidon și o săgeată,
Două inimi, o hartă,
O poartă deschisă spre cer.

Din nou noi, ca doi eroi,
Luptăm cu morile de vânt
Pe timp de pace
Ca să nu ajungem la război;

Ne trezim în zori, la ora șase,
Ne spunem cuvinte frumoase,
Ne ținem unul altuia de cald
În zilele geroase
Și-n nopțile furtunoase;

Când draperiile din dormitor sunt trase
Din colivia de aur a Iubirii
Ies la lumină zeci de fluturi,
Suferințele din trecut devin rebuturi.

Când briza verii adie ușor
Și inima mi-e plină de dor
Îți scriu pe orice foaie nimeresc
"Te iubesc! Ești darul meu Ceresc!"

Cu tine-n vise plutesc pe nori de pluș,
Ți-am făcut culcuș odihnitor
Lângă îngerul meu păzitor
Ca să îmi fii mereu aproape,
Să nu existe depărtare între noi;

Suntem doi îndrăgostiți fericiți,
Vom fi absolviți de orice vină,
Nimeni nu ne va căuta pricină,
N-avem cum să fim acuzați de ceva,
Dumnezeu ne-a binecuvântat iubirea
De la început... E lungă Cărarea Iubirii
Pe care o avem de străbătut.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite 

Vise în culori

Aseară, am creat punți de legătură,
Mi-am luat inima în dinți,
Am pornit pe arătură 
Ca să ajung în pădure pe scurtătură,
Să fac o scorbură într-un copac
În care să ascund un gram de fericire
Și-un kilogram de iubire vrac.

Timpul iute, dar posac,
Mi se părea că-i un gândac,
Lumea a devenit din ce în ce mai mică,
O furnică a călcat pe o urzică
Și-a început să plouă tare din senin.

Mi-am făcut o umbreluță 
Dintr-o ramură de măslin
Și din câteva frunze de dafin,
Am stat puțin de vorbă cu vântul
Până când s-a oprit potopul.

Am luat telescopul și m-am uitat
Pe cerul întunecat,
O steluță încerca să se aprindă,
Gândul mi-era la o cafea aburindă
Căci nu mai era mult și se lumina de ziuă.

Am bătut apa în piuă
Până la ora șase în zori,
În față mi-a apărut
O grădină plină cu flori
Cum nu am mai văzut nicăieri;

Am zburat până aproape de nori
Pe aripi largi deschise de cocori,
Am râs cu poftă ca alaltăieri
Când mi-am adus aminte
Că-n fiecare seară am vise în culori.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Dor de tine

În prag de seară, când răsare luna,
Se dezlănțuie furtuna,
Amintiri vechi ies la lumină,
Stele îmbrăcate în mătase fină
Se plimbă de la Nord la Sud;

Parcă aud glasu-ți dulce cum mă cheamă,
Scot fotografia cu noi doi din ramă,
Îți dau un pupic pe botic
Ca și cum aș pune o bezea pe-un plic.

Adorm cu tine în gând spre dimineață
Când rândunica cea fâșneață,
Prietena-mi sinceră, nu hoață,
Își face apariția la geam.

Parcă ieri eram copii,
Nu ne temeam de iernile geroase, argintii,
Ne bucuram de țurțurii de gheață
Și de bulgării de zăpadă, ca de jucării.

Azi nu mai e nimic la fel,
Timpul trece în grabă,
N-are treabă cu nimeni,
Nu-i pasă de nimic...
I-aș da c-un polonic în cap câteodată,
Dar nu e vina lui că viața ne este limitată!

Mi-e dor de tine mai mult ca niciodată,
Am rupt jumătate din hartă
Doar ca să nu mai văd distanța dintre noi,
Dar știu că te vei întoarce înapoi
Odată cu primăvara.

Iubirea e comoara sufletelor noastre,
Sentimentele profunde, frumoase, 
Nu vor păli ca florile din glastre,
Mai avem multe bucurii de împărțit,
Povestea noastră va avea final fericit.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Hrănește-mi inima

Hrănește-mi inima cu iubirea ta,

Pune-mi pe frunte răsăritul, 

La picioare asfințitul, 

În păr o floare de nu-mă-uita.

Hrănește-mi inima,

Dă-mi un sărut dulce ca mierea,

Adapă-mi sufletul cu apă vie,

Pune pe masă o tipsie 

Plină cu emoții și sentimente,

Distruge-mi durerile persistente.

Nu pune prea multă sare,

Nici condimente picante în mâncare, 

Desenează-mi pe geam o rază de soare,

Scoate fericirea din hambare,

Lipește-te de mine 

Ca timbrul de scrisoare.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Un basm ireal

Plânge cerul,
Se cutremură pământul,
Bate vântul, vine furtuna,
Se dă alarma în zori,
Zboară egrete și cocori
Prin fața geamului de cristal
Din dormitorul conjugal
Din basmul ireal
Cu-n prinț și o prințesă,
Cu-n câine fără lesă,
Cu un munte, o câmpie,
O grădină cu iasomie
Și un butoi cu vin de razachie.

Plânge pădurea
Atinsă de securea răutății,
Sunt rupte aripile tinereții,
Bieții lăutari, bătrâni ca arborii seculari,
Nu mai numără piștari,
Numără lacrimi mari argintii
Căci se lovesc de ziduri vii în fiecare zi.

Lanurile aurii de grâu lipsesc
Din basmul cu iz copilăresc,
Floarea Soarelui nu mai răsare
Dincolo de hotare,
E întuneric pe orice cărare spre Infinit,
Îngerii au obosit, raftul cu idei e prăfuit,
Zâna bună n-a murit, s-a ascuns undeva,
Și-a făcut casă pe un colț de stea,
Își va face apariția când iarna va dispărea.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri

Cu capul în nori

În zilele obișnuite sau de sărbători
Unii visători sunt cu capul în nori,
Roluri sunt destule pentru actori
Buni, răi, amatori, scamatori,
Vânzători sau cumpărători de iluzii
Care produc confuzii și contuzii.

Anumiți cantautori sunt și dansatori, 
Mici acrobați, ca niște copaci uscați
Fără rădăcini înfipte bine în pământ,
Cu brațe ca niște ramuri bătute de vânt.
Oamenii triști au frunțile ridate,
Fețele brăzdate de trecerea timpului,
Trupurile încovoiate ca trestiile aplecate
Pe malul râului de la marginea orașului.

În nopțile cu Lună plină
Lupii moraliști de duzină
Cântă la trombon și la mandolină
Până când se jupoaie pielea fină
A hainelor negre cu care sunt îmbrăcați.
Câinii care mușcă sunt legați
De stâlpii de înaltă tensiune
Ca să nu comită nicio agresiune.

În nopțile în care nu cad ninsori
Poeții îndrăgostiți sunt cu capul în nori,
Visează triluri de privighetori,
Scriu scrisori de amor
Pe care le trimit în Univers...
Când sunt cuprinși de melancolie
Toți pun câte un vers pe hârtie
Despre iubirea pe care o poartă
În suflet cu mândrie,
Sau ca pe o floare roșie la pălărie.


Autor ✍ Crisastemis
Versuri și Universuri

Mai există...

Există viață după o despărțire,
Există fericire după nefericire,
Există izbăvire de suferință,
Când ai bunăvoință, totul este cu putință.

Mai există oameni buni,
Începuturi de săptămâni liniștite,
Zile de Marți fără ghinioane,
Pisici negre ce nu aduc belele.

Mai există povești, telenovele
Inspirate din realitate,
Există prieteni minunați
Cu inimi curate, pline de bunătate.

Mai există frică de moarte pe undeva
Dar și planuri pentru viețile care vor urma,
Dumnezeu are cheia de la Poarta Raiului,
Frumusețea sufletului contează mai mult
Decât frumusețea chipului sau a trupului.

Iubirea poate fi eternă,
Sau poate lumina ca o lanternă 
Anumite inimi, pe timp limitat,
Baterii care să țină o veșnicie
Încă nu s-au inventat,
Dar sigur se vor inventa
În viitorul apropiat.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri 

Trenul acesta

Trenul acesta cu zeci de vagoane
Încărcat cu sute de geamantane
Merge pe șine aurite
Pe rute lungi, necunoscute.

Trenul acesta plin cu oameni pestriți,
Cu tineri zăpăciți sau chercheliți,
Cu bătrâni prea obosiți, osândiți la durere,
Cu femei sătule de minciuni,
De promisiuni și de himere...

Trenul acesta care trece peste bariere,
Care colindă planeta toată,
Va ajunge într-o gară fermecată
Când se va deschide unica poartă
Spre Infinit...Trenul acesta neobosit
Va fi trenul vieții fără sfârșit.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite